Page 60 - 1932-08

C R O N I C A 379

ce poate, şi chiar mai mult decât poate. Societatea, prin orga­ a anulat-o pe cea dintâi. După patru luni de libertate, iaiă-1
nizaţiile ei culturale, să-şi faci şi ea datoria. Sarcina e mare, pe artist din nou încătuşat. Ii şade foarte birfe.
dar tot atât de mare e răsplata dela capătul ei. Vestita încătuşare n'are nici cel mai mic temeiu de adevăr.
Iar locul comun, că Statul nu e in sure in nici un domeniu şi
SALONUL OFICIAL. — Serbările de artă plastică din nici măcar din întâmplare, să chivernisească nimic, el care
clădirea in gust clasic francez de pe şoseaua Chiselef, căruia dă cadrul şi făgaşul oricărei organizări, e deatâtea ori, nu numai
plăcutu-i-a să-şi aşeze pe fronton dictonul latinesc < Sol lucet o formulă de oboseală, dar şi una interesată. I-o spun la ureche
omnibus», au fost câteva luni in mare primejdie. Salonul Statului, in fiecare dimineaţă, mai ales atâţia din aceia cari
Oficial fusese desfiinţat astă primăvară. Mulţi crezuseră că vor să-l convingă să-şi lase in mâinile lor, teoretic mai îndrep­
tăţite, o parte din atribuţii. Şutul dă in fiecare zi câte ceva, ca
să ia de atâtea ori îndărăt şi să însănătoşească, ceea ce n’a mers
in regie liberă.
Ca să se vadă cât de şubrede sunt plângerile împotriva Mi­
nisterului Artelor, ca iniţiator al Salonului Oficial, e destul să
amintim că atunci când Salonul a fost desfiinţat unul din
argumente a fost că e prea înaintat. Statul e in toate părţile
un păstrător de tradiţie şi stă de obiceiu cu un pas îndărăt faţă
de graba inoitoare a clipei. El n'o urmează decât in experienţele
care au izbutit. In artă Statul e pretutindeni academic. In pi­
nacotecile lui nu intră decât valorile ajunse. Tinerii trebue să
aştepte, până când nu mai sunt tineri. Dacă Salonul Oficial a
făcut loc şi încercărilor indrăsneţe de artă, a dat cea mai bună

Aurel Jiquidi: • La Mahala •
trebue să-şi ia rămas bun dela el pentru totdeauna, unii cu
întristare, dar destui cu bucurie. Am fost de părere dela în­
ceput că se făcuse o greşală. Astăzi greşala s'a îndreptat.
Salonul Oficial a fost pus in vechile lui drepturi. Secţia mai
rece, de toamnă, a gravurii, se va deschide la inceputul lui
Noemvrie. In sala centrală, de obiceiu dată sculpturii, anul
acesta se va Înjgheba o expoziţie retrospectivă Paaurea, care
să întoarcă printre noi, in ceea ce cpera lui are mai reprezen­ G. Petraşcu: «Case in Franţa*
tativ, pe sculptorul de mare talent, mort de curând. Salonul
îşi va aduce astfel aminte de unul de-ai săi, membru de atâtea dovadă că nu e oficializat in înţelesul cel rău al cuvântului
ori in juriu sau artist răsplătit cu Premiul Naţional. şi că organizarea pe cart o are il ingădue să fie, ceea ce cu greu
Bucuroşii de desfiinţarea Salonului Oficial erau, in parte, poate pune la îndemână orice asociaţie de artişti, o bună gazdă
nişte adepţi ai libertăţii artei. Ei credeau, sau căutau să facă pentru arta întregii ţări. Terenul neutru de întâlnire a tuturor
pe alţii să creadă că iniţiativa Ministerului Instrucţiei însemna formulelor, când ele poc fi reprezentate prin opere realizate,
un amestec nechemat al oficialităţii in creaţia artistică. Acesta rămâne încă la noi o sarcină, pentrucă e o posibilitate care
nu putea să fie decât vătămător. Era o datorie a oricărui om, numai lui ii aparţine, a Ministerului Anelor. Societăţile de ar­
ingrijat de neatârnarea artistului, să înlăture amestecul. O tişti păstrează pentru ele întrecerea propriu zisă înăuntrul unor
decizie ministerială a făcut acest lucru. Altă decizie, mai nouă, crezuri estetice, care grupează pe câţiva, şi intrupează, im-