Page 63 - 1932-08
P. 63
C R O N I C A 581
Nu m'jm gândit să împresor cu un asemenea’cerc rece, de înaintaşi, casa din întâiul plan cu pletele pomului cu două
consideraţii etnico-politicc, pe d-1 Eduard Morres, dar iatâ vieţi, aceea a verdeţei din aer şi albăstrimii umbrelor răsfrânte
pe faţadă, istorie şi viaţă, părere şi aievea.
Iată, apoi, satul cu trei rânduri de cu
lori de primăvară, şanţuri cu pomişon
înfloriţi, in întâiul plan, cercul caselor din
vale cu acoperişul trandafiriu, din al doi
lea plan, şi, in planul din urmă, castelul
bisericesc de sus depe culme, ca un mâ-
nunchiu roşu înălţat in albastru. Nu e o ti
nereţe, la care ne-am aştepta, ci mai mult
o bucurie aplecată asupra sa, sigură de sine
şi adâncită. Frumuseţea de aci se închide
in sine, întoarsă cu spatele la lume, casă
se poată desvolta numai pentru câţiva şi
să nu piardă din comoara ei rară.
Şi in sfârşit, bătrânul ţăran la fereastră,
care întrupează mai simţit decât toate ce
lelalte pânze, neamul acesta de ţărani,
rămas până astăzi cu deprinderile pri
begiei dela malurile Rinului de jos, de
acum opt sute de ani, cu chibzuinţă şi cu
nostalgia lui nesfârşită. O lumină galbenă
cade pe şuba groasă şi pe mâinile împreu
nate. Privirea nu se vede şi nu se vede
nici ce trece pe dinaintea ei, forfota unei
uliţi de sat Dumineca sau plimbarea nori
Uliţi de sat sâsesc din Transilvania de Eduard
lor cu întreruperi explosrve de soare. Bă
câ nenorocirea s’a întâmplat. Voiu ciuta si mi fac jenat, atât trânul stă acolo din vechi vremuri şi are să mai stea, in aceeaş
de cititor cit şi de pictor, în a doua pane a acestei insemniri. neclintire, tot în atâtea vremuri viitoare. EI n’are nume, pen
Prilejul ei nu este nici vreo expoziţie, nici vreo oprire în tru că nu e unul singur, d o obşte.
Braşov, cu bucuria câtorva pânze vizute numai in doi. Am Textul scris de Manna Copony înconjoară şi el pe artist cu
înainte la masa mea de lucru din Bucureşti,
cu vederea asupra unei ferestre care în
cepe si se aureasci de toamni, o broşură-
album cu o introducere de Manna Co-
pony şi cu opt reproduceri in culori după
picturi ale lui Eduard Morres. E vorba
de o biografie artistici fugari, cu popasuri
la rispânriile hotiritoare de studii şi de
lucru şi cu vedenia colorată a celor mai
caracteristice lucrări.
încerc sâ dau ceva din înţelesul lor in
această stradă de sat săsesc, aşa de cu
noscută Ardelenilor. Casele se înşiră la
uliţa mare cu acoperişul de ţiglă strigă
toare, mai mult închise şi neîncrezătoare,
ca nişte cetăţi. Ferestrele sunt mici şi
înalte, cu obloane care se pot oricând lisa,
iar porţile monumentale şi oarbe. Câte un
pom luminează împrejurimea, copii pe o
laviţă aduc zâmbetul lor, iar ţăranul care
trece cu gluga in băţ sau femeea care merge
înaintea boilor, arată că e şi o viaţă acolo,
insă foarte veche şi legată ca în nişte legi
de aramă, de făgaşul daunelor şi al aşeză
rilor. Culorile sunt vii, aşternute pe o pur
pură obosită. E multă linişte şi sunt multe Ţăran bătrân la fereastră de Eduard Morres
veacuri peste tot, din care se desprinde, ca un sol trimis de toată această atmosferă transilvăneană, care despersonalizează
foarte departe şi mândru de toată mândria unui întreg şir de puţin. Pictorul el însuşi are o carieră, aidoma in bună parte
