Page 64 - 1932-08

382 B O A B E D E G R Â U

cu a oricărui membru al comunităţii săseşti înzestrat cu daruri pictorul îşi întoarce către noi un zâmbet aproape trist. E multă
artistice, o încercare de rupere de mediu, călătoria in străinătate vibraţie de lumină, dar e tot atât document miniaturist, in care
cu ani de şcoală in Germania şi apoi, ca de teama unei adânciri la urmă intră şi el, ca într’un vitraliu, şi scapă privirilor noastre.
in aceeaş izolare, cu alţi ani de şcoală în Franţa, şi cu întoarcerea Orizontul intreg nu mai e decât o mare compoziţie. Dumne­
acasă, in viaţa de sat sau in colţurile darnicii naturi. zeul acestei Faceri e in ziua a şeaptea: se odihneşte în grădi­
Culorile lui oglindesc toată această lume. De lângă ea, nile sădite de el şi nu vrea să se arate altfel decât în făpturile lui.

Teatru, muzică, cinematograf, radio
FILMUL SOVIETIC. — Citeam de curând, intr'un foi­ Dan căpitan de plaiu şi de romantism burghez moldo-valah,
leton de ziar, însemnările de călătorie in Basarabia ale unui profesorul ar fi întâlnit tot felul de expresii ale idealului roşu,
scriitor prieten, şi pe deasupra profesor. Intr’o pornire de modernist şi dispreţuitor de evoluţii. L-aş fi sfătuit, in deosebi,
proprie batjocură el zicea impresiilor lui, foarte fragede, să intre intr'un cinematograf şi să ne povestească ceva, cu du­
« Impresiile unui belfer ». Cuvântul ne-a venit, mi se pare, iosul său condeiu, mirosind a vişin, despre unele filme, anume
din Bucovina şi e de formaţie germano-evreească. Trebue să lucrate ca să arate cele două lumi alături, noi, izbiţi de toate
fi ieşit din Behelfer sau Beihelfer şi ar însemna ajutor de învă­ necazurile, şi cei de dincolo, urlând de fericire, datorită regi­
ţător, un ins adică incărcat de toate pedanteriile tagmei. în­ mului politic, inapoiat şi ciocoiesc intr’o parte, luminat şi
semnările nu aveau insă nimic profesoral, până nici exactitatea popular, de ceea pane.
Se cunoaşte desvoltarea cea mare pe
care au luat-o in Rusia Sovietică toate acele
arte în stare şi menite să răscolească po­
porul şi să ducă repede şi de-a-drep-
tul până la marginile nemărginitei ţâri,
ştiri şi idealuri de viaţă. Nicăieri afişul
ilustrat n'a a /ut o mai mare intindere, mai
ales in intâik timpuri, cât analfabetismul
moştenit dela ţarism ţinea mulţimea de­
parte de binefacerile tiparului. Au urmat
presa şi broşurile sau pamfletele, cu orga­
nizarea in scopul pătrunderii intre toate
popoarele numeroaselor republici, a u-
nor noiu alfabete şi şcoli, pentru limbi
kirghize şi ostiace, care nu cunoscuseră
niciodată scrisul, decât cel antropomor­
fe sau figurativ al troglodiţilor. In des­
făşurarea unui program pe aceeaş linie
şi în legătură cu locul teatrului, totdeauna
însemnat in viaţa rusească, a apărut fil­
mul sovietic. El are un caracter prea
exclusiv de propagandă, dar meşteşugul
şi mijloacele puse in el, sunt pe de altă
parte prea puternice pentru ca realizările
să nu se reverse peste stăvilarele mai în­
dela sine înţeleasă la un om de catedră, a faptelor geografice guste. Filmul sovietic, la fel cu reprezentaţiile Teatrului de Artă
şi istorice. Prietenul meu rostia, de pildă, asemenea dorinţe: dela Moscova sau cu visurile coregrafice ale baletelor ruseşti, se
• Ce n’am da să putem trece dincolo, să rătăcim pe uliţele aşează printre ce a putut să făurească genul mai subţire şi mai în­
Tiraspolului, să vedem cum trăiesc oamenii şi cum invaţă drăzneţ. Probe vin până la noi, dar cea mai mare pane ne rămâne
copiii carte in graiul dulce al lui Dan, căpitan de plaiu! Acolo străină, pentrucăe prea locală sau temporală, şi nici nu poate primi
e doară capitala republicii moldoveneşti in fruntea căreia e şi încuviinţarea să treacă hotarele altor ţări. Cinematograful este
fiica unui neaoş luptător basarabean, care a indurat pentru astăzi o tribună. Ruşii ştiu foane bine acest lucru, dar îl ştim
neamul acesta necăjit, surghiunul şi temniţele Siberiei, răpo­ şi noi şi ne ferim. E intr’o privinţă o recunoaştere indirectă a
satul Zamfir Arbore ► . Se intâmplă insă două nenorocite lu­ excelenţei de fabricaţie in acest domeniu din pământul tuturor
cruri: întâiul, că Tiraspolul nu a fost niciodată capitala vestitei revoluţiilor. Filmul prost nu ar atrage şi nu ne-ar speria.
republici şi al doilea că neaoşul luptător, răposatul Zamfir Aduceţi-vă aminte, ca să vă faceţi o părere, de «Vulpea ar­
Arbore, n*a răposat de loc. El e aşa de puţin mort că ne vor­ gintie », minunatul film, care propovăduia ridicarea Asiei îm­
beşte din când in când la radio, despre oamenii din trecut, potriva unor anumiţi albi, zişi Englezi, şi pe care cenzura
plini de farmecul marilor amintiri trăite. < Impresiile unui noastră, mai blândă sau mai puţin pătrunzătoare, l-a lăsat să
belfer • nu sunt decât impresiile fanteziste ale unui drumeţ, infioare ţara dela Nistru până la Tisa. Pândiţi-! când mai
care potriveşte puţin realitatea după propriile plăceri. trece odată prin vreun cinematograf de margine al oraşului
Dacă ar fi putut trece dincolo, mai uşor decât amintiri de d-voastră, şi-l vedeţi. Face. Veţi pătrunde, mai uşor, după