Page 9 - 1932-08

G. BREAZUL: ARHIVA FONOGRAMICA 321

din melodii să le încheie prin mai multe şi felurite celor «12 Melodii Naţionale, culese, armonizate şi
ameliorări şi înfrumuseţări artistice. aranjate * de el:
Şi totuşi, cât dc utilizabile culegeri ar fi putut «De frumuseţea, bogăţia şi puterea magică ce
întocmi aceşti amatori şi aceşti muzicanţi, dacă exercita cântecele poporului, nu m'am îndoit nici­
mijloacele ştiinţifice le-ar fi stat la îndemână! odată. Duioasele noastre melodii naţionale descriu
Mulţi dintre ei, poate chiar dintre cei vizaţi de cu culori vii blândeţea şi bunătatea caracterului
asprimea de judecată a lui Berdescu, au prins poporului român. Şi dacă ţăranul român mai uită
din vreme originalitatea muzicii noastre populare din necazul greu ce îndură în luptele vieţii şi
şi însemnătatea ei faţă de muzica altor naţii. suportă cu bărbăţie nevoile ce-1 apasă, apoi aceasta
se datoreşte în cea mai mare parte influenţei duioa­
Astfel, Joharm Andreas Wachmann, tatăl lui
Eduard «professeur de musique et directeur du selor sale melodii, care-1 mângâie în zilele grele
theâtre naţional â Bucharest *, cu douăzecişitrei de şi-l veselesc în cele bune.
ani înainte de Berdescu, publicând al III-lea caiet Cred dară că 3 sosit timpul să ascultăm şi să
din a sa « Sammlung walachischer Volks-Melodien » învăţăm şi melodiile româneşti, pe lângă cele
sub titlul «L'Echo de la Valachie » — * Klănge străine ».
aus der Walachei* — «Chansons populaires des Asociaţiile muzicale * Carmen •, « Hora * şi
Roumains * — , le însoţeşte de o prefaţă în care, « Doina * din Bucureşti, reuniunile corale din Ar-
pe lângă altele, adaogă: « De nos jours toutes Ies
nations se sont efforcees â communiquer â Ieurs
contemporains leurs particularites, tant histo-
riques qu'artistiques. Vivant depuis dix-huit ans
â Bucharest, capitale de la Valachie, et y vouant
mon temps â l’exercice de la musique, j'ai tenu
âpropos, d'offrir au jugement du monde musi-
cal une collection des melodies nationales valaques
aussi distinguees par leur originalite et leur bizarrerie
comme par le charme, qui y repose. Je Ies donne
telles que je Ies ai entendues de la bouche des
troubadours populaires dont la Valachie abonde, je
n'y ai chang£ aucune note et je n'y ai fait qu’ajouter
l'accompagnement harmonique *.
In realitate, aproape tot ce a reţinut Johann
Andreas Wachmann din «gura lăutarilor *, nu
face parte din cântecele populare, ci sunt diferite
alte piese muzicale, ca « Melodie naţionale com-
posee par le feu Boyard Nicolas Filipesco », « Hora
de întronare » (« Tanz zur Thronerhebung *)» cân­
tată, probabil, pe la 1843, spre a celebra suirea
pe tronul muntenesc a domnitorului George Bi-
bescu, apoi « Soldaten Reigen », « Hora sentimen­
tale », etc. Iar caracteristic a apărut pentru J. A.
Wachmann, ca şi pentru Eduard Wachmann, nu­
mai secunda mărită, atât de frequentă, de altfel,
şi în muzica Ungurilor şi în cea orientală. Cu toată
admiraţia sa pentru « originalitatea », « bizareria *
şi «farmecul » melodiilor populare, el nu dă în­
dărăt a le publica drept *des airs roumains ar-
ranges par moi *.
Marii noştri maeştri de cor, Muzicescu, Kiriac
şi Vidu, au contribuit în cea mai largă măsură
la deşteptarea, susţinerea şi sporirea interesului
pentru cântecul popular, dar de lucrări cu ca­ Adunatul oilor cu buciumul (jud. Putna)
racter ştiinţific, de culegeri şi cercetări riguros cri­
tice, se pare a nu fi fost nici ei preocupaţi; şi, deal, precum şi numeroasele grupări corale din
de fapt, nici nu ne-au lăsat asemenea lucrări. Ră­ diferite oraşe ale ţării şi chiar din sate, au con­
sunet puternic a trebuit să trezească îndeosebi ac­ tribuit la susţinerea interesului pentru muzica po­
tivitatea lui Gavriil Muzicescu. Sunt mai ales de pulară.
însemnat frumoasele cuvinte cu care încheie pre­ De altfel, în bogata serie de peste patruzeci de
cuvântarea la prima ediţie din Ianuarie 1889, a
volume «Din viaţa poporului român », Academia