Page 11 - 1932-09
P. 11

CONST. MOISIL: BUCUREŞTII VECHI                                m

          Ştefan  nar  fi  putut  sosi  in  3  zile  dela  Cursul  Apei   Rezultă  deci  în  mod  evident,  că  in  veacul  al
          şi  a  4-a  zi  să  o  şi  cucerească.  Deci  şi  în  acest  caz   XlV-lea  şi  al  XV-lea  Bucureştii  au  fost  numiţi  şi
          avem  aface  cu  cetatea  Bucureşti.  De  altă  parte,   « Dâmboviţa * sau « cetatea Dâmboviţa • şi că eve­
         cronicarii  munteni  vorbind  despre  această  luptă   nimentele  în  legătură  cu  această  cetate  fac  parte
         spun  că  s'a  dat  la  cetatea  Bucureştilor,  ceea  ce   din istoria Bucureştilor.
         dovedeşte  că  în  tardiţia  locală  ele  erau  uns  şi   De  altfel,  în  toate  izvoarele  din  veacul  al  XV-lea
         aceeaş localitate *)•                             Bucureştii  sunt  arătaţi  ca  principala  cetate  întărită
            3.   In  toate  privilegiile  comerciale  acordate  de   a  Ţării  Româneşti  *).  De  sigur  că  această  întâietate
         Domnii  Ţării-Româneşti  negustorilor  din  Braşov,   militară  i-a  revenit  după  căderea  cetăţilor  dela
         dela  1413—1437,  se  arată  că  vor  plăti  vamă  şi  la   Dunăre—Giurgiu  şi  Tu  mu-Măgurele  —  în  mâi­
         Rucăr şi la Dâmboviţa *). Dacă prin această din   nile Turcilor. De atunci cetatea Bucureştilor a










































                                Mitropolia: biserica şi interiorul mănăstirii (După Gion. Ist. Buc.)
          urmă  localitate  s'ar  înţelege  cetatea  dela  Podul   rămas  cel  mai  înaintat  punct  fortificat  în  calea
          Dâmboviţei,  ar  însemna  că  existau  două  puncte   năvălitorilor de peste Dunăre.
          vamale  pe  cursul  de  sus  al  râului  Dâmboviţa,  în   Deşi  pe  vremea  lui  Radu  cel  Frumos  şi  Basarab
          imediată apropiere unul de altul şi pe acelaş defileu:   cel  Tânăr  ea  a  căzut  de  două  ori  în  mâinile  lui
          Rucărul  şi  Podul  Dâmboviţei.  Aceasta  însă  nu  e   Ştefan  cel  Mare,  la  1473  după  un  asediu  de  trei
          probabil şi deci punctul vamal Dâmboviţa din amin­  zile  şi  la  1476  după  un  asediu  de  două  săptămâni,
          titele  privilegii  trebue  identificat  tot  cu  Bucureştii,   la  care  a  cooperat  şi  o  armată  trimisă  de  Matei
          unde  negustorii  cari  treceau  spre  Dunăre  plăteau   Corvin *), totuşi a continuat să se menţină ca
          vamă,  după  cum  de  altfel  plăteau  şi  cei  ce  veniau
          la Târgovişte, capitala ţării.                     *)  Cf-  pe  lingi  cele  arătate  la  cetatea  Dâmboviţa,  caracte­
                                                           rizările  cu  prilejul  asediilor  din  1473  şi  1476.  In  acest  din  urma
                                                           caz  Bucureştii  sunt  arâtaţi  castram  fortissimam  illius  terrae  sau
            *) Cronica logof. Ştefan Creţul eseu.          arx...  quae  tllo  regno  et  arte  et  natura  manitior  erat.  (la  Gion,
            *) Publicate de I. Bogdan în Relaţiile Ţării Româneşti cu   Istoria Bucureştilor, pag. 26 urm.).
          Braşovul şi ţara ungurească, pasnm.                *) Ibidem şi Ursu, Ştefan cel Mare pag. 151 urm.
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16