Page 12 - 1932-09

3W B O A B E D E G R Â U

punct întărit până spre sfârşitul veacului al In veacul al XV-lea localitatea noastră se pre­
XVI-lea. zintă din acest punct de vedere ca un popas sigur
Scriitorul dalmatin Verancici o consideră la 1538 şi pună vamal pentru negustorii cari circulau pe
intre cele două cetăţi de zid — arces lapideae — pe acest drum, din care cauză şi curtea domnească o
care le mai avea Ţara Românească *), iar călătorul vizitează adeseori.
«parizian» Pietre Lescalopier menţionează şi el începând cu Radu cel Frumos (1462—1474) însă
cetatea, la 1574, dar de astă dată fortificaţiile ei Domnii îşi au reşedinţa aproape in mod permanent
erau de lemn *). în Bucureşti şi astfel oraşul nostru ajunge « scaun
1
De sigur că valoarea Bucureştilor ca punct în­ de domnie », alăturea de capitala ţării, Târgoviştea ).
tărit a scăzut foarte mult după cucerirea Ungariei De sigur că stabilirea curţii a contribuit mult la
de Turci (1526) şi după ce şi Ardealul a devenit un propăşirea oraşului, căci de o parte s’au aşezat aici

Paraclisul mitropoliei
principat vasal Turcilor şi de aceea fortificaţiile un număr tot mai mare de boieri, cari şi-au construit
ei au fost lăsate în părăsire, mai ales spre sfârşitul case, de altă parte s’a înmulţit numărul negusto­
veacului al XVI-lea. Iar după prădarea oraşului de rilor şi meseriaşilor.
către Sinan Paşa la 1595, Bucureştii încetează de a Nu avem nici o informaţie despre aspectul şi
mai fi un pună întărit şi rămân un oraş deschis. întinderea oraşului in veacul al XV-lea, dar din
faptul că unele documente dela începutul veacului
Bucureştii scaun de domnie. Favorizaţi de poziţia următor îi zic * minunatul scaun al Bucureştilor *
lor geografică, Bucureştii au avut în trecut şi o (1515) sau «catedrala minunată cetate a Bucu­
importanţă comercială, în legătură cu drumul ne­ reştilor» (1516), am putea deduce că era o reşe­
gustoresc spre vadul dunărean al Giurgiului. dinţă frumoasă şi apreciată.
Abia spre sfârşitul veacului al XVI-lea găsim
prima descriere a oraşului, mulţumită călătorului
*) «Tezaur de monumente istorice », III, pag. 178.
*) Voyages in «Revue d’histoire diplomatique *, anul 35, *) Pe lingi informaţiile din Gion, o. c. cf. fi documentele
pag. 46. Cf. fi Iorga, Ist. Rom. prin câlâtori, ed. II, voi. I, datate din Bucureşti la Iorga, Regeşte de documente interne la
pag. 198. voi. XI din Docum. Hurmuzachi, cum şi I. Bogdan, o. c.