Page 14 - 1932-09

396 B O A B E D E G R Â U

Curtea constituia de altfel centrul oraşului. veacul al XVI-lea între biserica Curtea Veche, Sf.
In apropierea ei s’a format « târgul * cu ca­ Gheorghe Vechiu şiSf. Nicolae unde erau străzi cu
sele şi prăvăliile negustorilor şi meşteşugarilor, numirile vechilor bresle: Abagii, Blănari, Covaci
înşirate de a lungul străzilor ce purtau numele (fierari), Cavafi (cismari), Băcani, Potcovari, Boian­
diferitelor bresle. Deşi cei doi călători nu gii, Marchitani, Şelari, Lipscani, Zarafi, etc.
arată unde era aşezată Curtea, se ştie din alte Boierii au primit locuri ceva mai departe în di­
recţia bisericilor Stelea şi Lucaci
şi în spre actuala str. Carol şi
Calea Victoriei, unde era biserica
Gheormei Banul (lângă Banca
Crisovelloni) şi Sf. Ioan cel Mare
(actuala Casă de Depuneri).
De altfel acuma, ca şi mai târ­
ziu, casele boiereşti, construite
de obiceiu de piatră şi împrej­
muite cu uluci, nu erau aşezate
la linie dealungul străzilor, ci ră­
sfirate fără regulă în mijlocul
unor curţi mari, înconjurate de
grădini şi vii. Astfel numai târ­
gul propriu zis, cu străzile măr­
ginite de prăvălii sau case de
negustori, prezintă aspectul de
oraş, pe câtă vreme cartierele
boiereşti păreau imense proprie­
tăţi rurale cu conacele lor pre­
Bucureştii pe La 1870 (de L. Breton) Col. Muzeului Municipal sărate în mod neregulat.
La rândul lor cartierele măr­
informaţii, că ocupa întreg terenul de pe ţărmul ginaşe erau formate din aglomeraţii de bordee şi
stâng al Dâmboviţei, unde este astăzi Biserica cocioabe, acoperite cu paie, cu coceni sau cu stuf
Curtea Veche şi străzile învecinate. In această re­ şi înfundate în noroi sau praf şi prezentând o
giune Dâmboviţa făcea pe acele vremuri un mare înfăţişare respingătoare.
cot, curgând apoi în linie dreaptă pe toată distanţa Se susţine în deobşte, că până la sfârşitul vea­
până la al doilea cot mare dinspre răsărit. întreg cului al XVI-lea Bucureştii se întindeau numai
terenul cuprins între aceste două coturi se putea pe ţărmul stâng al Dâmboviţei.
uşor apăra, căci în spate era sprijinit de dealuri In realitate, încă de pe la jumătatea acestui veac
cunoaştem cel puţin trei biserici
pe ţărmul drept al râului: una a
jupânesei Caplea pe actualul deal
dela Mihai-Vodă, alta a lui Pană
Vistierul, actuala Sf. Ecaterina, şi
alta ridicată de Alexandru II pe
colina dela Radu-Vodă. De sigur
că în jurul acestor biserici existau
cartiere locuite, ele însă au fost
considerate până târziu ca afară
din oraş. Iar când spre sfârşitul
acestui veac bisericile de care vor­
bim au fost transformate în mă­
năstiri, înconjurate cu ziduri de
cetate, ele aveau menirea, de si­
gur, să constituie puncte de apă­
MlnJkstirea Mihai Vodi (Col. Muzeului Municipal) rare împotriva invaziilor dela Du­
năre. Dovadă, că în cursul cam­
înalte, la răsărit de gârliţa Bucureştioara ce se paniei lui Mihai Viteazul contra Turcilor (1595) ele
vărsa în Dâmboviţa, iar la apus de râpe adânci. au servit ca locuri de adăpost, iar mănăstirea Radu-
Pe dealul din dosul actualei biserici Curtea Veche Vodă a fost utilizată şi de Turci ca fortificaţie şi
din Piaţa Sf. Anton, se înălţa castelul cu clădirile ca depozit de pulbere, din care cauză la retragerea
slujitorilor şi celelalte dependinţe, iar în jurul lui lui Sinan Paşa a şi fost distrusă prin explozie.
s'a format «târgul *. Acesta îşi avea centrul în Dar cu acest prilej şi oraşul de pe ţărmul stâng