Page 24 - 1932-09

CONST. MOISIL: BUCUREŞTII VECHI 405

c mare şi spaţioasă, foarte uşoară, mult ornamen­ Alep oraşul nostru era după o mare răscoală a
tată şi acoperită peste tot cu picturi. In partea din mercenarilor — dorobanii — ce se făcuse la 1655
spre miazăzi e locul mormintelor domneşti, cu contra lui Constantin Şerban, dar de sigur în
bolti de marmoră albă, împodobite cu văluri şi această răscoală n'au putut fi dărâmate case bo­
stofe ţesute cu fir şi alcătuite în forma unor cupole iereşti sau negustoreşti, ci cel mult s’au făcut jafuri
care se reazemă pe patru stâlpi de bronz. Portretele
răposaţilor sunt zugrăvite pe pereţi...
Din toate cele de mai sus rezultă în mod evident
că Bucureştii au devenit in prima jumătate a vea­
cului al XVII-lea un oraş mare, o adevărată me­
tropolă, centrul nu numai al vieţii politice, dar şi
al vieţii economice şi că întrecea, şi ca întindere şi
în ce priveşte numărul şi importanţa clădirilor, pe
oricare alt oraş din Ţara Românească.
Este adevărat că menţionaţii călători ne fac cu­
noscute numai clădirile mai importante şi în special
cele religioase, dar aceasta nu înseamnă că n’ar fi
existat atâtea case boiereşti care să fi meritat a fi
amintite. Ţinând seamă de luxul dela Curtea Dom­
nească, de strălucitele primiri ce se fac solilor
străini, de bogatele costume boiereşti şi de numărul
mare al soldaţilor bine echipaţi, trebue să admitem,
după cum de altfel dovedesc atâtea alte documente,
că locuinţele boiereşti corespundeau ca aspect şi
bună stare acestei situaţii. Crua vechi de hotar pe Şoseaua Ştefan cel Mare
Tot astfel cartierul negustoresc trebue să se fi Colecţia Stahl
populat şi el foarte mult, întinzându-se spre actuala
piaţă Sf. Gheorghe, unde în curând se va ridica şi s'au ucis unii boieri, ca postelnicul Papa Brân-
şi o biserică: Sf. Gheorghe-Nou; în jurul acestei coveanu, tatăl viitorului Domn, despre a cărui
pieţe cum şi spre străzile Carol 1 şi Lipscani, pe moarte aminteşte crucea de piatră, pusă în locul
alteia mai vechi de lemn, din faţa dealului Pa­
triarhiei, unde era intrarea curţii acestui boier.
Nici ordinul nesocotit pe care l-a dat un an în
urmă, la mazilirea sa, Constantin Şerban, de a se
da foc oraşului înainte de sosirea noului Domn,
Mihnea-Vodă Radul, nu a avut rezultatul dorit.
De asemenea nici răscoala din 1659 a acestuia din
urmă contra Turcilor, ultima răscoală a unui Domn
român împotriva semilunei, şi intrarea oştirilor
turceşti şi tătăreşti în oraş, nu au adus pagube
ireparabile.
Astfel şi după aceste evenimente Bucureştii îşi
menţin situaţia lor de « metropolă ».

Strămutarea Capitalei. Deşi Bucureştii erau
încă din veacul al XV-lea scaun de domnie şi cei
mai mulţi dintre Domni au stat aproape în per­
manenţă aici; deşi în prima jumătate a veacului al
XVII-lea este arătat — cum am văzut mai sus —
ca metropola Ţării Româneşti, totuşi drept capi­
Oltean vânzător de miei tâiaţi Col. Stahl tală efectivă era considerată Târgoviştea, unde atât
Matei Basarab cât şi urmaşul său Constantin Şerban
lângă actuala biserică Sf. Dumitru şi fosta bise­ au stat de obiceiu. Dar odată cu urcarea pe tron a
rică a Gheormei Banul, lângă actuala clădire a lui Mihnea-Vodă Radul (1658) Bucureştii devin
Băncii Crisovelloni. iarăşi reşedinţa preferită, iar sub urmaşii acestuia,
Deşi călătorii ne dau cifre foarte diferite despre cari sub influenţa Austriei sau a Poloniei trădează pe
numărul caselor din Bucureşti — BakSici, 12.000, Turci, Târgoviştea decade din situaţia de capitală.
Paul din Alep 6000 — se vede limpede că pe amân­ Intr'un document dela Constantin Brâncoveanu,
doi i-a impresionat mulţimea clădirilor. din 24 Octomvrie 1697, se lămureşte cum s'a pe­
Este adevărat că pe vremea vizitei lui Paul din trecut strămutarea capitalei: « dela o vreme încoace