Page 25 - 1932-09

406 B O A B E D E G R Â U

stricându-sc oraşul acesta al Târgoviştei şi fiind Brâncoveanu (1688 — 1714); domnii de pace în­
domnia şezătoare tot la Bucureşti * *). De altă delungată.
parte cronicarul Radu Greceanu precizează că In acest timp se mai formează pe lângă centrul
părăsirea Târgoviştei s’a făcut după răscoala lui vechiu comercial dela Curtea Domnească, aşa nu­
Mihnea Vodă Radul (1659) când «împărăţia au mitul Târg din năuntru, un alt centru spre răsărit
poruncit lui Ghica Vodă, carele venise Domn în în jurul bisericii Sf. Gheorghe-Nou, Târgul cucului,
urma Mihnei, de au surpat casele şi le-au sfă- şi un al treilea spre apus, având ca arteră principală
uliţa mare, azi strada Lipscanilor: Târgul de sus. In
legătură cu acest din urmă centru Şerban Canta­
cuzino pune să se zidească hanul Şerban-Vodă, in
imediată apropiere de biserica Gheormei Banul,
numită pe acea vreme Biserica Grecilor, han ce
cuprindea întreg locul unde e astăzi Banca Na­
ţională şi casele din spatele ei.
Hanul acesta este prima clădire de acest fel în
Bucureşti: o clădire imensă cu două caturi în jurul
unei curţi pătrate, unde se adăposteau carele cu
mărfuri şi rădvanele călătorilor. In parter erau
prăvălii boltite pentru păstrarea mărfurilor, iar la
etaj camere pentru negustori şi călători.
La oarecare depărtare de acest han, în spre
nord, Şerban-Vodă clădeşte biserica, existentă şi
astăzi, a Doamnei lui Şerban-Vodă (aproape de
colţul Căii Victoriei cu Bulevardul Regele Carol I).
Prin aceste clădiri strada care urca din Dâm-
boviţa in sus prin faţa bisericii Sf. Ioan cel Mare
V in rit or de fiare vechi Colecţia StahI
(actuala Casă de Depuneri) şi mergea până la
mănăstirea Sărindar, deci actuala Calea Victoriei,
râmat de tot, ca să nu mai fie scaun domnesc se înfrumuseţează şi începe să ia o desvoltare tot
acolo»*). Iar o informaţie a învăţatului englez mai mare, cu tendinţa de a deveni o stradă princi­
Chist huli, care a vizitat ţara în 1702 confirmă, cu pală, prin faptul că locurile, casele şi prăvăliile
oare care greşe’i, as fel: «Oraşul este reşedinţa
mitropolitului Valahiei şi până acum vreo treizeci
de ani a fost şi reşedinţă domnească. La acea
epocă o răscoală împotriva Turcilor fiind pusă
la cale de Domnitorul Ghica, şi vecinătatea cu
Transilvania contribuind a face locul mai su­
spectat, urmaşii Domnitorului au fost nevoiţi de
aceştia să dărâme palatul şi să se mute la Bucu­
3
reşti * ).
Coincidenţa între aceste trei informaţii din iz­
voare atât de diferite, dovedeşte că evenimentul s’a
petrecut după mazilirea lui Mihnea Radul în urma
trădării intereselor turceşti din anul 1659. Deci
îndată după suirea pe tronul Tării Româneşti a
lui Gheorghe Ghica, şi mai sigur din 1660, Bucu­
reştii rămân definitiv capitala tării.
Deşi acest eveniment n’a făcut decât să con­
sfinţească o stare de lucruri ce exista mai de mult,
totuşi Târgoviştea pierde orice importanţă politică Cosi veche de mahala Col. Stah!
şi economică din momentul în care nu mai adă­
posteşte Curtea Domnească. de pe marginele ei erau proprietăţi boiereşti sau
In noua situaţie Bucureştii au avut o mare mănăstireşti.
epocă de prosperitate in domniile lui Şerban Câţiva ani în urmă Brâncoveanu a ridicat un
Cantacuzino (1678—1688) şi a lui Constantin nou han, acesta în jurul bisericii Sf. Gheorghe
Nou. Tot lui i se atribuie şi clădirea hanului
') Cf.- publicaţia - Arhiva Brdncoveneascâ », (?) pag. 151. Constantin Vodă, pe locul fostei case a Bălăcenilor,
*) Cronica lui Rada Greceanu in « Magazin istoric* II p- 240. actualul palat al Poştelor.
*) Chisthull, Călătoria noastră In Tarcia, traducere publ. Ridicarea acestor hanuri a constituit un eve­
in «Buletinul Societăţii dc Geografie ► , XLI (1922), pag. 201. niment de cea mai mare importanţă pentru viaţa