Page 28 - 1932-09

CONST. MOISÎL,: BUCUREŞTII VECHI 409

In afară de spitalul Colţea şi de şcoala de acolo, « Bucureştii au forma aproape rotundă, circuitul
la care trebue să adăugăm şcoala mai veche dela este de sigur foarte mare; cu toate acestea numărul
mănăstirea Sf. Sava, Bucureştii au primit în domnia locuitorilor nu corespunde mărimii locului, de­
lui Şerban Cantacuzino prima tipografie, instalată oarece casele sunt aici rare şi toate izolate, având
la mitropolie de către mitropolitul Varlaam (1678),
unde s'a tipărit şi vestita Biblie a lui Şerban, primul
monument de limbă literară românească (1688).
Formarea numeroaselor noui cartiere în acest
timp dovedeşte marea atracţie ce o constituia Bucu­
reştii pentru populaţia dimprejur, ca şi pentru
străini. Se pare însă că nouii locuitori erau mai
ales de origine rurală, imprimând astfel oraşului
caracterul său original, de oraş întins, cu case rari,
înconjurate de multă verdeaţă şi pitoresc, dar lipsit
cu totul de calităţi urbanistice.
Acest caracter original ni-1 înfăţişează în primul
rând Del Chiaro, fostul secretar al lui Brânco-
veanu, care a stat în oraşul nostru şi sub urmaşul
acestuia, Ştefan Cantacuzino.
... « Bucureşti, acum reşedinţa obişnuită a prin­
cipelui. Sunt situaţi într'un loc foarte jos şi băltos
şi fără îndoială impracticabil în caz de noroaie mari, Puţ cu roată in Dealul Spirei Col. Stahl
dacă străzile principale n’ar fi acoperite cu bârne de
stejar dela o margine la alta, în formă de poduri. fiecare casă curtea ei, cu bucătărie şi grajd şi
Casele principale din Valahia nu au împrejmuiri de separat grădina cu diverşi pomi fructiferi, ceea ce
ziduri, ci un gard de stâlpi de stejar, groşi şi prezintă o înfăţişare foarte veselă şi plăcută.
rotunzi, înalţi de 6—7 picioare şi atât de bine Aceasta nu înseamnă însă, ca uneori, chiar în
prinşi între ei, încât pot să dureze 30—40 de ani. zilele noastre, să nu fi trecut peste 50.000 de
locuitori. Fântâni nu sunt şi pu­
ţinele puţuri au apa noroioasă
şi rea; această lipsă o compen­
sează Dâmboviţa (ale cărei două
braţe udă Bucureştii) a cărei apă
este foarte uşoară şi sănătoasă...
« Din Dunăre se aduce în Bu­
cureşti o mare cantitate de peşte,
anume cegă şi morun, de o
mărime neobişnuită; se mai gă­
sesc din abundenţă icre negre,
care mâncate de boierii valahi
proaspete şi preparate cu untde­
lemn, piper şi zamă de lămâie
sunt considerate ca o mâncare
foarte delicată... *).
• Dar să ne întoarcem la Bucu­
reşti şi să aruncăm o privire asu­
pra clădirilor mai însemnate,
palatele şi bisericile, deşi în ce
priveşte arhitectura nu există
nimic rar. Palatul principelui
Casă boierească (actualul B-dul Domniţei) Col. Muzeului Municipal (cu totul de piatră şi cu scara
principală de marmoră) este
«Numai curtea domnească din Bucureşti are destul de mare. Sălile lui mari sunt boltite şi
împrejmuire de zid, terminată de principele Brân- prima dintre ele are in mijloc un rând de coloane,
coveanu câteva luni înainte de a fi mazilit. Curtea dar destul de scunde. Sala a doua serveşte pentru
din Târgovişte îşi are împrejmuirea de pământ adunarea Divanului (adică pentru judecăţi), unde
foarte veche. Stâlpii de stejar amintiţi se numesc se mai fac şi banchetele în zilele solemne; altele
1
de Valahi: bolovani ). sunt săli sau camere de audienţă, de unde apoi
*) De sigur aceasti numire nu este exactâ. *) Del Chiaro, o. c., p. 25.