Page 29 - 1932-09
P. 29

410                                B O A B E  D E   G R Â U


          intri  în apartamentul  principelui  şi  de aci  in odăile   Vodă,  întemeietorul  său,  care  i-a  destinat  veni­
          principesei,  care  în  realitate  se  reduceau  numai  la   turile  mănăstirii  Cotroceni,  zidită  de  el  la  o  milă
          două  şi  o  cămăruţă,  până  când  principele  Ştefan   şi  jumătate  departe  de  Bucureşti;  şi  al  doilea  han,
          Cantacuzino  [urmaşul  lui  Brâncoveanu]  puse  să  se   zidit  de  numitul  principe  Brâncoveanu,  se  chiamă
          zidească în timp de câteva luni un frumos şi mic  hanul  Sf.  Gheorghe,  căci  în  mijlocul  lui  este  o
                                                           foarte  frumoasă  biserică  în  cinstea  acestui  sfânt
                                                           mucenic,  şi  venitul  lui  anual  aparţine  patriarhului
                                                           din Ierusalim » *).
                                                             O  altă  relaţie  interesantă  ne  dă  învăţatul  englez
                                                          Edmund  Chisthull,  care  a  însoţit  în  1702  pe  am­
                                                           basadorul englez Paget.
                                                             « Bucureştii — spune el — sunt un oraş mare, cu
                                                          o  înfăţişare  originală.  Marginile  oraşului  au  un
                                                          aspect  foarte  sărăcăcios,  cu  casele  săpate  în  pă­
                                                          mânt  ca  pivniţele  noastre  şi  acoperite  cu  paie  sau
                                                          cu  coji  de  copaci.  Cele  mai  bune  case  sunt  în
                                                          preajma  palatului  Domnitorului  şi  sunt  frumos
                                                          acoperite  cu  şindrilă.  Sunt  zidite  din  piatră  tare
                                                           şi  au  grădini  şi  curţi  foarte  întinse  îngrădite  cu
                                                          trunchiuri  întregi  de  stejar  aşezate  cât  se  poate  de
                                                          aproape  unul  de  altul.  Străzile  par  a  fi  un  pod
                                                          nesfârşit  de  lung,  fiind  podite  în  întregime  cu
                                                          scânduri  de  stejar  de  o  lungime  de  zece  coţi  şi
              Piaţa din str. Bazaca (lângă fosu Curte Veche)  de  mai  multe  degete  grosime.  Acest  fel  de  podeală
                                                          este  foarte  costisitor,  ea  se  poate  vedea  totuşi  pe
          palat  cu  opt  odăi,  ocupând  pentru  acest  edificiu   toate  uliţele  oraşului  şi  pe  o  întindere  de  mai
          un  colţ  din  grădină.  Această  grădină,  la  drept   multe mile.
          vorbind,  e  foarte  frumoasă,  de  formă  pătrată  şi   t  Aspectul  oraşului  este  pitoresc,  privit  de  de­
          desenată  după  bunul  gust  italian;  în  mijlocul  ei   parte,  dat  fiind  casele  boiereşti,  palatul  domnesc
          principele  Constantin  Brâncoveanu  a  pus  să  se   şi  marele  număr  de  biserici  şi  mănăstiri.  Aceste
          ridice  un  foişor  frumos  spre
          a lua masa  acolo  şi a  se  odihni
          după  masă,  in  timpul  verii,  la
          parfumul  feluritelor  flori  plan­
          tate de jur împrejur.
            «  Toate  clădirile  din  Valahia
         au  acoperişurile  de  lemn,  ne-
         fiind  în  uz  ţiglele.  Printre  bi­
         sericile  care  sunt  în  Bucureşti
         trei  sunt  pe  vârful  câte  unui
         deal  şi  anume  biserica  mănă­
         stirii  dela  Mitropolie,  cea  dela
          Radu  Vodă  şi  cea  dela  Mihai
         Vodă.  Două  hanuri  frumoase
         şi mari sunt demne de a fi vă­
         zute  în  Bucureşti.  Hanul  este
         o  împrejmuire  de  ziduri  pu­
         ternice  şi  înalte,  făcută  după
         modelul  unei  mănăstiri  mari
         de  a  călugărilor  dela  noi  [din
          Italia],  unde  de  jur  împrejur,
         pe  portice,  sunt  prăvălii  bol­
         tite,  spre  mai  mare  siguranţă
         contra  pericolului  de  incen­               Prăvălii vechi Colecţia Muzeului Municipal
         diu  şi  aceste  prăvălii  sunt
         ţinute de negustori creştini sau turci, plătind o sumă   din  urmă  sunt  zidite  după  acelaş  tip  şi  au  turle
         pe  lună  drept chirie; pentru aceea  sunt  aci  păzitori   în  care  foarte  des  se  găsesc  clopote.  însemnez
         cari mai trebue să aibă grijă de a închide în fiecare   aceasta, deoarece aici pentru întâia oară am auzit
         seară  porţile  şi  să  vegheze  la  siguranţa  şi  liniştea
         negustorilor. Primul han poartă numele lui Şerban  ') Del Chiaro, o. c., p. 27.
   24   25   26   27   28   29   30   31   32   33   34