Page 31 - 1932-09

412 B O A B E D E G R Â U

spre a putea fi auziţi din gospodăriile izolate unele neisprăvită a Senatului); Grigore Ghica a ridicat
de altele. Chiar şi sacagiii, cari din cauza rarilor mănăstirea Pantelimon la marginea de răsărit a
puţuri sunt nevoiţi să care apa de băut cu polo- oraşului, înzestrând-o cu un spital (1748); în
boacele din Dâmboviţa, atrag atenţia gospodinelor sfârşit Scarlat Ghica a clădit biserica Sf. Spiridon
prin ţipete caracteristice. Pe lângă vânzătorii in­ Nou, pe Calea Şerban Vodă (1765), biserică ce a
digeni de produse alimentare, apar pe străzi ne­ servit de atunci şi ca loc de înmormântare pentru
gustorii străini de zaharicale, simigii, rahagii, membrii acestei familii.
bragagii, cu produsele lor orientale. Boierii mari au construit şi ei puţine clădiri de
Astfel, pe la jumătatea veacului al XVIII-lea interes obştesc. Banul Iordache Creţulescu a făcut
Bucureştii sunt cu totul transformaţi; dintr’un oraş biserica şi hanul Creţulescu (1722) pe Podul Mo-
românesc ei devin un oraş cosmopolit cu caracter goşoaei; Bălaşa Brâncoveanu a ridicat biserica
oriental. Doamna Bălaşa şi spitalul-azil de lângă ea (1755).
însăşi arhitectura se schimbă şi clădirile ce se Arhiereul Ioanichie a zidit drăgălaşa biserică
ridică în acest timp sunt cele mai multe în stil Stavropoleos cu hanul ei (1722).

Petrecere militărească cu lăutari la 1837 în grădina Domnitorului Alex. Ghica (Raffet)

oriental, cu arcade şi ferestre în formă de treflă In schimb negustorii, boierii mai mici şi locui­
şi cu caracteristicile balcoane închise ce ies în torii mărginaşi au ridicat numeroase bisericuţe,
afară de corpul casei. mai ales de lemn, în jurul cărora s'au format apoi
Populaţia autohtonă se deprinde însă cu greu cartiere, mahalale noui. Multe din aceste biserici
cu această transformare şi uneori izbucneşte în mici poartă numele unor preoţi cari au stăruit mai ales
revoluţii de stradă. Când Domnul ia vreo măsură pentru zidirea lor: Popa Dârvaşi (Bis. Albă), Popa
nedreaptă sau dă vreo poruncă vexatoare, lumea Radu, Popa Soare, Popa Fierea (Sfinţilor), Popa
se strânge pe străzi, trage clopotele dela biserici, Costea, Popa Petre, etc. Altele nume de negustori:
urcă dealul mitropoliei şi sileşte pe mitropolit şi Precupeţii-Vechi, etc. Printre cele mai mărginaşe
pe boierii ce-i găseşte acolo, să meargă în fruntea avem biserica Sf. Ştefan, Silivestru, Vergului, Delea
lor la Vodă şi să ceară dreptate. Au rămas celebre veche, Foişor, Sf. Elefterie, Oborul-Vechiu, Bărbă-
mai ales răzvrătirile de acest fel din domnia lui tescu nou, Dobroteasa, care însă au rămas multă
Matei Ghica (1753) şi a lui Ştefan Racoviţă (1764). vreme izolate, fără să poată avea legături mai
Fanarioţii au clădit puţin. Nicolae Mavrocordat strânse cu oraşul.
a completat seria de mănăstiri-cetăţi dela marginea De altfel, puţine dintre bisericile din Bucureşti
oraşului prin zidirea mănăstirii Văcăreşti, care îşi îndeplineau pe vremea aceea misiunea morală
reprezintă în mare parte stilul nou arhitectonic şi culturală inerentă instituţiei lui Cristos. Mănă­
(1724). Fiul său Constantin a făcut mănăstirea stirile şi bisericile mai mari şi mai bogate fuseseră
Sf. Spiridon Vechiu (1747), aproape de unul din încă de mult închinate de către Domni şi boieri
palatele brâncoveneşti (lângă actuala clădire unor «locuri sfinte» din imperiul turcesc, cu