Page 34 - 1932-09
P. 34
CONST. MOISIL: BUCUREŞTII VECHI 415
« Dela un capăt la celălalt are in lungime aproape covenească şi a ales pentru o nouă locuinţă toc
un ceas şi jumătate de mers şi de-a-curmezişul mai acest loc, care desigur merita o clădire mai
jumătate lungimea. frumoasă, decât aceste două aripi pe care le-au
« Numeroasele biserici şi capele, parte de lemn, ridicat cu o cheltuială dublă, arhitecţi turci sau
parte- de piatră sau cărămidă, vreo 60 la număr, bulgari, în forma unui orfelinat mediocru, după
dintre cari fiecare are trei, cinci sau nouă turnu ce arhitecţii şi meşterii aduşi din Braşov s’au îna
leţe, dau din depărtare acestei localităţi înfăţişarea poiat în patria lor fără mei un rezultat, deoarece
unui oraş din cele mai incântătoare, dar această aflaseră şi în parte experimentaseră obiceiul ace
stor Greci din Valahia, de a amâna şi pe străini
şi pe indigeni la calendele greceşti, adică de a
nu-i plăti niciodată ori de a-i gratifica cu închi
soare sau bătaia la tălpi.
«Aici au şi părinţii franciscani din provincia
bulgărească o mănăstire foarte săracă; şi comu
nitatea luterană-evangelică, compusă din străini,
mai ales din Ardeal, ca ceasornicari, argintari, far
macişti, etc. sub protecţia rezidentului suedez din
Constantinopol îşi are serviciul religios public şi
biserica proprie cu turn şi clopote, după ce abia
anul trecut au obţinut, spre marea consternare a
Valahilor zeloşi, libertatea de cult din motive po
litice; de asemenea Evreii îşi au sinagoga lor. Nu
mai Turcii, şi cine poate ceti aceasta fără să
se mire de toleranţa şi mederaţia lor ? — nu
mai Turcii, stăpânii acestei ţări, aceşti presupuşi
Intrarea bulevardului Mitropoliei (Colecţia Stahl) barbari au rămas atât de credincioşi cuvântului dat
şi promisiunilor, încât mai bucuros îşi îndreptează
impresie dispare îndată, când la intrare priveşti în linişte rugăciunile lor către Dumnezeu, decât
şirul dublu de bordeie de lut în care locuesc ne să atingă, prin zidirea unei singure geamii, liber
gustorii şi cârciumarii de-alungul străzilor prin tatea religioasă exclusivă acordată acestor ţări...
cipale dela un capăt la altul. «Aici trebue să mai menţionez, ca lucru rar,
«Printre cele mai importante clădiri consider aşa despre o altă clădire pe care Mihail Cantacuzino,
numitele hanuri pe care le-au zidit unii principi
şi, pentru pretinsa lor siguranţă, dar foarte adeseori
şi spre paguba lor, le-au încunjurat cu ziduri
înalte şi le-au întărit; apoi numeroasele mănăstiri,
dintre care cele mai multe sunt încunjurate şi ele —C'
cu astfel de ziduri; dar cât priveşte bisericile şi • I
casele de locuit, care ca şi la hanuri constau din-
tr'un şir de odăi mizerabile lipite cu lut şi aşe
zate la spatele unei incinte sau unei arcade bol
tite, nu au nici o valoare.
«Cele mai însemnate ca bogăţie şi arhitectură
sunt Sf. Ioan, Sf. Gheorghe şi Sărindarul, ve
stită pentru o icoană făcătoare de minuni, şi pe
celălalt ţărm al Dâmboviţei mănăstirea Văcăreşti,
Radu Vodă şi Cotroceni, apoi Mitropolia sau re
şedinţa şi biserica arhiepiscopală; din poziţia
aceasta înaltă şi deosebit de frumoasă se poate
privi întreg oraşul.
«Pe una din aceste înălţimi, care formează tot Vechiul local al Cameru Deputaţilor (Col. Stahl)
odată ţărmul sudic al Dâmboviţei, printre vii în
cântătoare, ceva mai adânc, lângă mănăstirea Mi- unchiul Domnitorului Ştefan, ucis de Turci, a
hai Vodă, este aşezat şi noul palat sau Curte Dom destinat-o pentru şcoli publice şi pentru bolnavi
nească zidită de prinţul actual, căci vechea Curte şi a zidit-o în felul unui han sau al unei mănăstiri,
Domnească aşezată dincoace de râu, aproape în şi care se numeşte Colţea, adică colţ, fiindcă
mijlocul oraşului, fiind parte căzută de vechime, această mănăstire, sau mai bine spital, este singura
parte dărăpănată în urma ultimului războiu ruso- clădire din Valahia, care deasupra intrării sale sau
turc, Domnul actual Alexandru Ipsilante a fost deasupra porţii celei mari dela zidul înconjurător,
găzduit la sosirea sa în anul 1774 într'o casă brân- are construită o clopotniţă foarte înaltă, în patru
