Page 53 - 1932-09

434 B O A B E D E G R Â U

pretutindeni unde credea că pot fi îngropaţi numără, îi trecu de zeci de ori în palmă, îi pipăi,
banii. Nu-s şi nu-s. Spunea şi lui bărbatu-său, îi privi. Le dădu drumul în oală, îi amestecă puţin
lui Bratoiu — şi acum parcă îl vede cum stă în şi apoi se uită din nou la ei. Dintr'odată o privi
pridvor, obosit de muncă, încă asudat. Bratoiu nu încruntat de parcă vroia să o omoare şi îi strigă:
credea. « Ieşi afară! * Rămase singur şi îi ascunse.
— De unde să aibă bani moşul — zicea el. Şi De atunci se făcu alt om. Se răci de ea, se răci
el a fost sărac ca şi mine. şi de fete, ca şi când nu erau copiii lui, ci străini.
Dar altădată povestea că abia de-şi aduce aminte, Inima i se strânse, nu mai dădea nimica, nu punea
ca prin ceaţă, era copil pe atunci, când bătrânul a o haină pe el, umbla zdrenţeros, ieşit din fire.
Câte odată lucra, câte odată nu. Stătea pe pragul
odăii unde erau ascunşi banii, stătea ca un corb
pe cuibul lui. De cum se întuneca, parcă înebunea:
«De ce or fi lătrând câinii? Ai închis poarta?
Astupă fereastra că se vede! * Şi se închidea în
cameră de unde nu se auzea decât zăn-zăn: îşi
număra banii. Bani afurisiţi.
Dar când se apropie moartea, i se înmuie inima
şi îi spuse unde sunt banii. Atât suferise de mult
de pe urma acestor bani, încât luă oala ca şi când
avea un pui de şarpe în ea şi o îngropă adânc,
adânc de tot în pământ. Şi nu în curtea casei —
ginerii simţiseră că bătrânul are bani — ci într’alt
loc. Nimeni nu-i mai poate găsi unde sânt.
Patul scârţâi, bătrâna dete la o parte cu greu
ţoalele de pe dânsa şi se ridică puţin. Ochii nu-i
sclipeau, ardeau. Cele două surori se apropiară
numaidecât de ea.
— Mamă, ia îmbucă ceva — zise cea mai în
vârstă — uite ce mai ciorbă ţi-am făcut. îmbucă
ceva, chiar dacă n’ai poftă, îmbucă. Dacă omul
nu mănâncă îl biruie boala.
— Hai, mamă, hai — o pofti cea mai tânără,
Nenea. Ia şi soarbe bi-i-i-ne. Eu am gătit ciorba.
Să vezi ce bună e. Am pus şi piper negru, să-ţi
deschidă pofta. Ţine lingura şi mănâncă, nu te
teme —
Bătrâna dădu la o parte lingura, privi la rând pe
Tocmai în clipa aceea bolnava se trezi şi, spre mirarea fete şi ochii i se umplură de lacrimi. Privi apoi pe
tuturor, se ridică in pat. gineri — aceştia abia îşi ascundeau un surâs rău­
tăcios — şi ochii i se aprinseră. « N'am să vă spun
vândut odată nişte oi şi banii nu s'au văzut. Adesea, unde sunt banii, nu!» se gândi ea. Şi-şi aduse
la mari nevoi, înainte să ajungă să ceară dela străini, aminte cât a fost ea de chinuită pentru aceşti bani.
bătrânul era dus pe gânduri, tăcea, parcă avea Veneau şi se gudurau pe lângă ea: « mămicule aşa,
undeva bani şi nu îndrăznea să se atingă de ei. mămicule altfel », iar când se plictiseau şi se su­
Intr’un an dădu Dumnezeu belşug mare. Se părau, unde deschideau gura! Mai ales ăl mare,
făcuse un grâu roşu, mare, cât coarna. cu mustăţile stufoase şi cu barba ca un ariciu — ce
— Ia ascultă — îi zise Bratoiu — apucă-te de vorbe nu i-a mai zis! Ca bolovanii cădeau pe su­
spoeşte puţin chileru’ şi astupă găurile făcute de fletul ei.
şobolani. In hambar nu mai avem loc; o să turnăm Se culcă din nou şi închise ochii. « De ce să le
puţin grâu şi în chiler. mai spuiu unde sunt banii? — se gândea bătrâna.
Ea începu să spoiască, dar se gândi să scormone Să câştige singuri, ca să le fie pâinea dulce. Din
mai întâiu puţin, ca să netezească. Când ajunse spre banii ăştia eu n’am văzut nici un bine, şi Bratoiu
cămin şi izbi, tesla lovi o piatră. Scobi ce scobi la fel. Banii ăştia sunt bani blestemaţi — i-a
şi se arătă o placă. Aşa de tare începu a-i bate inima, blestemat ăl de i-a lăsat. Bine de pe urma lor
aşa de mult tremura, încât nu mai putu să aştepte. nu s’a văzut; dogoresc ca focul. Las’ să stea în
Iar când ridică piatra — un vas plin cu galbeni. pământ ».
Nu era plin de tot, dar o grămadă bună tot era, aur Afară se întunecă dintr’odată, bătu vântul, se
ca jăratecul. Nu-1 ascunse, îl duse drept la Bratoiu făcură nouri de pulbere, salcâmul din faţa ferestrei
şi i-1 dete. Se bucură atât de mult omul încât nu se legănă cu zgomot. Scăpărau fulgere roşii şi
putu să mai stea în picioare — se aşeză jos. Şi îi scurte, bubui tunetul şi izbi undeva in depărtare,