Page 54 - 1932-09

IORDAN IOVCOV: NOPŢI LA HANUL DIN ANTIMOVO 435

ca şi când ar fi căzut ceva mare şi greu. Se făcu — Unde ? Cum ? încotro a arătat cu braţul ?
linişte, întunericul se lăsă şi mai adânc, iar pe — încoace. In partea asta.
acoperiş începu să cadă o ploaie deasă. Cercetară cu privirea: peste tot era dinainte
Ginerele cel bătrân cu mustăţile mari se întoarse, răscolit; până şi pământul îl săpaseră. Dacă a
îşi frecă palmele şi zise: arătat încoace, aici nu este nimic.
— Bună ploaie. Mâine când o dogori soarele...
după două-trei zile, iată, gata secerişul...
El făcu celuilalt cu ochiul şi amândoi trecură în
odaia de dincolo.
Până târziu surorile stătură lângă mama lor.
Bătrâna nu mergea spre bine. Avea călduri, se
zvârcolea, răsufla greu. Când se mai liniştea, faţa
i se făcea albă ca varul şi pe frunte, pe sub păru-i
albit, apăreau picături mărunte de sudoare. Cele
două surori forfoteau în jurul ei, încercau s'o
uşureze cu ce puteau şi, văzând că nimica nu ajută,
se priveau una pe alta, neştiind ce să mai facă. Şi
pe când cea mai în vârstă tot se mai ţinea, cea
tânără se puse jos, îşi acoperi ochii cu palmele şi
începu să plângă. Nu plângea, ci parcă ar fi cântat
prelungit şi jalnic.
Bărbaţii se arătară în uşă îngrijaţi.
Tocmai în clipa aceea bolnava se trezi şi, spre
mirarea tuturor, se ridică in pat, de parcă vroia
să se scoale. Dar, cum îi văzu pe cei doi bărbaţi, îi
privi cu teamă şi căzu pe spate în pat. Atunci sora
cea mare, o femee vânjoasă şi iute, se supără.
— Stoiane, Dumitre! — strigă ea bărbaţilor.
— Hai, ieşiţi, duceţi-vă dincolo. Nu e aici locul
vostru. Nenche — se întoarse ea către soră-sa —
du-te şi tu. Du-te de te odihneşte. Tânăra o privi
cu ochi înlăcrămaţi şi zise tăios:
— Am să stau aici. Şi mie îmi este mamă, nu
numai ţie. Trecură o oră, două. Dintr’odată bă­
trâna deschise din nou ochii, văzu că nu sânt
bărbaţii, încercă să se ridice, dar nu putu. Ochii
îi dogoreau, priveau când pe una, când pe cealaltă
fiică şi se înlăcrimară. Să fi putut să vorbească, ar
fi vorbit, dar nu mai putea. Şi, adunându-şi toate Adunându-şi toate puterile, ridică un braţ uscat şi înegrit
puterile, ridică un braţ uscat şi înegrit, şi îl mişcă
desnădăjduită spre una şi aceeaş parte, spre colţul — De ce n’aţi întrebat-o — se supără ginerele
odăii celeilalte... cel mai în vârstă; n’aveţi limbă? — Ia să o întrebaţi
Cele două surori se priviră una pe alta. mai repede!
— Stăi puţin aici, Nenche, — zise cea mai Toţi se repeziră spre bolnavă, în camera de
mare. Eu mă întorc numaidecât. Şi fugi în spre alături. Au găsit-o moartă.
uşe. Cea mică fugi după ea. Bărbaţii aţipiseră.
Se treziră. (Urmează) IORDAN IOVCOV
— A arătat încoace. De trei ori şi-a întins braţul din bulgăreşte de V. C. Hristca
încoace; aici trebue să fie banii... cu desene de /. Teodo'escu Sion