Page 56 - 1932-09

C R O N I C A 437

obligativitate e as ti zi un fapt aproape la toţi vecinii noştri. şi interes faţă de şcoală, precum şi ca să înlăture acele lipsuri
Proporţiile de io la sută intre copiii de şcoală şi de 25 şi 30 de ordin mai cu seamă sufletesc, dar la nevoie şi de ordin
la sută in restul populaţiei de neştiutori de carte, încep si fie material, care o împiedică astăzi în menirea ei.
nişte amintiri ale trecutului şi, unde mai rezistă, ca petele de Şcoala nu va face, pe această cale, decât să capete puţin
zăpadă pe munte sub paşii primăverii, nişte semne de ruşine, îndărăt din multul pe care cu dărnicie l-a revărsat asupra
care trcbue repede înlăturate. Mi tem că la noi proporţia societăţilor culturale, iar acestea, la rândul lor, îşi vor îndeplini
generali de neştiutori de carte se menţine in jurul cifrei de o datorie de existenţă, întâiu, pentrucă intr’un mediu de
50 la sută. neştiutori de carte, orice acţiune culturală se mişcă pe pi­
Sarcina luptei cu acest zid de întuneric e mai cu seamă cioare de lemn şi apoi, pentrucă dela metodele de cele mai
a învăţătorilor. Trebue să punem împreună umărul, o în­ multe ori extensive de astăzi, li să dă putinţa să treacă la me­
treagă generaţie, ca să-l facem să dea îndărăt. E un ideal, tode intensive, cu scopuri precise, urmărite programatic.
pentru care ne putem încălzi toţi. Ministerul Instrucţiei şi-l Este încă o aşteptare, in care îmi pun nădejdea, pentru ca
însuşeşte şi chiamă din tot sufletul pe învăţători in jurul lui. şcoala să se simtă mai puţin singură.
Trebue să începem a călca in pas cu veacul; vecinii mai sprin­ Un alt ajutor, în sfârşit, pe care îl voiu da şcolii primare,
teni ne iau înainte, dar în acelaş timp ne arată drumul şi pentru ca să fie căutată chiar acolo unde in zilele noastre e
datoria. ocolită, este de ordin curat pedagogic, imbunâtăţindu-i scopu­
Caut ca, in această silinţă de înviorare a şcolii, învăţătorul rile şi metodele, legând-o mai strâns de locurile şi de oamenii
să nu fie atât de singur ca în trecut. in mijlocul cărora se desvoltă, făcând-o practică, folositoare,
Alături de el se va găsi preotul, care prin dreptul dat de atrăgătoare şi vie. Dar despre aceasta cu alt prilej, mai pe larg.
lege, va preda in toate şcolile primare învăţământul religios. Astăzi, in ziua deschiderii cursurilor, mă mulţumesc să
Nu e vorba numai de o creştere a corpului didactic, mai ales trimit un cald cuvânt de îndemn şi de recunoaştere tuturor
dela sate, cu acest adaos preţios, d de o legătură, care se în­ membrilor corpului didactic, învăţători şi profesori.
toarce, între şcoală şi biserică. Un an nou începe, de care legăm cele mai mari nădejdi.
Preotul a pierdut din trecerea pe care o avea odinioară şi In mijlocul grijilor care se ridică ameninţătoare din toate
din sfinţenia fără care harul său e lipsit de putere, pentrucă părţile, şcoala rămâne adăpostul de tinereţe şi de vitejie zâm­
treptat, treptat, a lăsat să i se ia sau s'a lepădat de atătea din bitoare a ţării. El e dat in seama învăţătorilor şi profesorilor.
rosturile frumoase de călăuzire, de mângâiere şi de ajutor. Să-l apere şi să-l aducă la cele bune cu toată luarea aminte,
Pentru uncie din ele desvoltarea Şutului modern a creat noui şi nu vom trăi decât ca să le facem sarcina mai uşoară şi ca
organe fără să împiedice ca, pe altă cale, omul lui Dumnezeu să le dăm toată inima noastră.
să poată şi mai departe să împartă aceeaş binecuvântare... La lucru, cu încredere!
Biserica nu trebue să se creadă înstrăinată totdeauna de
şcoală. Nu zadarnic şi nu vremelnic îşi zice Isus, marele în­ VECINĂTĂŢI CULTURALE. — România prin aşezarea
văţător. Una din legături o face la noi legea de care am amintit, ei e o adevărată ţară de răspântie. Cu linia cotită a Nistrului,
care încredinţează preoţilor învăţământul religios din toate ca un fir răsucit care se desdoaie singur, ea înaintează până
şcolile. la marginea stepei ruseşti. Stăm acolo in faţa unei lumi curat
Alta, mai puţin de-a-dreptul, dar tot aşa, dacă nu mai răsăritene, cu care poate încă de pe vremea zeului Perun până
folositoare, o alcătuesc acele prevederi ale legii de organizare astăzi ne-am găsit in necontenite schimburi culturale şi po­
a bisericii dominante, care dau preotului şi adunării paro­ litice. Climatologic şi istoric, in faţa Crivăţului sau a mişcării
hiale însărcinări menite anume să crească şi să îmbogăţească popoarelor, am fost totdeauna deschişi de acea parte. Pe ari
populaţia şcolară. Urme din înţelepciunea religioasă şi poli­ a hătmănit, până adânc in Ucraina, Duca Vodă al Moldovei,
tică a marelui arhiepiscop şi om de sut ardelean, Şaguna, pă­ în a doua jumătate a veacului al şaptesprezecelea, iar acum,
trund până la noi cu acest text înrâurit de statutul bisericii una din problemele cele mai grele, care rămâne de lichidat
de dincolo. pentru România modernă, e o problemă răsăriteană. Cultural
Ceeace a dat el, in latura şcolară, in Transilvania, e o che­ propriu zis, dacă n’am folosit de-a-dreptul şi in mare măsură
zăşie de încrederea pe care mi-o pun in aplicarea, mai mult limba potentaţilor moscoviţi, printr'o tainică prefirare şi prin
nesocotită până astăzi, a acestor prevederi. Celelalte biserici împrumut conştient avem insă destule trăsături ale căror
le au în aceeaş, sau in şi mai mare măsură. Iată un ajutor, străine rădăcini se pot urmări cu uşurinţă. Unul din basmele,
in sarcina nouă, de desfiinţare prin toate mijloacele a analfa­ de care copiii noştri fac mai mare haz, aceasta datorită, e
betismului, pe care le-o încredinţez. Ştiu că preoţii se vor găsi adevărat, in bună parte meşteşugului lui Creangă povestitorul,
alături de mine şi aştept foarte mult dela însufleţirea lor. e Ivan Turbincă. El ţine in circulaţia populară până şi expresii
In acelaş scop, ca să dau şcolii un ajutor din afară, am întregi curat ruseşti, cum e strigătul bătrânului şi şugubăţului
chemat zilele acestea pe reprezentanţii celor mai de seamă soldat: Paşol na turbinca, vidma. Acestea s’ar părea că sunt
societăţi culturale româneşti, pentru a chibzui împreună asupra ale trecutului. Sunt şi nu sunt numai ale lui.
celor mai bune mijloace de creare şi răspândire a bunurilor In Basarabia, timp de o sută şi mai bine de ani. Rusia a
sufleteşti, in general, dar şi anume de întărirea şcolii ele­ domnit, cu organizarea ei de Stat puternic şi cu înrâurirea
mentare. unei culturi în năvalnică desvoltare, dela Hotin la Reni şi la
Am găsit înţelegerea, care era de altminteri de aşteptat, Cetatea-Albă. La întoarcerea noastră, a fost ca după retra­
şi cred că toate despărţămintele, căminele culturale, Casele gerea unor ape revărsate. In unele locuri urmele vechi s’au
Naţionale, Ateneele Populare cu miile şi miile lor de membri păstrat aproape neschimbate, in altele ele au fost măcinate
vor lucra de acum după un program, care să trezească dragoste in pane şi prefăcute, şi pretutindeni s’a aşternut ca un strat