Page 59 - 1932-09

B O A B E D E G R Â U

pentru tot acest răstimp de istoria Ungariei. Dar tocmai Munca de apropiere culturală găseşte urme, ca nişte lespezi
pentru că locul şi rostul trecutului merită o luare aminte aparte de biserică ascunse sub iarbă. Faţa pământului românesc
şi e invrăstat cu dungi de umbră şi de lumină, mă simt In- întoarsă spre soarele acesta de Miazăzi şi-aduce aminte şi
demnat, ca să nu fiu covârşit de subiect, să mă opresc anume poate înţelege cu atât mai lesne. Deocamdată, legăturile sunt
la problema aşa cum se arată in zilele noastre. Coabitarea destul de slabe. N’avem de pildă, nicio traducere din literatura
celor două culturi, maghiară şi română, a fost realizată pe contimporană jugoslavâ, atât de bogată şi de învolburată de
un teritoriu destul de intins şi de reprezentativ, din neputinţa probleme de stil şi de idei. Afară de bietul Karagia, figură
întoarcerii Transilvaniei la ţara mamă fără insulele uneori mai mult culturală şi bătrână acum de aproape o sută de ani
puternice şi compacte de Unguri. Numai o convenţie de felul dela moarte, de vreo baladă veche de Agă eroic, nu mai amintim
celei încheiate intre Turci şi Greci pentru schimbul de popu­ de nimic altceva. Cu Bulgarii nu e cu prea mult altfel. Ne
laţii ar fi putut face să treacă dincoace şi cei 60.000—100.000 mulţumim cu câte ceva din Vazov sau din Alecu Constantinov,
de Români râmaşi încă in Ungaria de astăzi şi să ducă atunci când literatura lor s’a inoit cu desăvârşire şi societatea
in teritoriul lor naţional pe cei peste un milion două sute însăşi are altă înfăţişare. Se va vedea ca un model, ceeace
de mii de Unguri români. Convenţia aceea, de caracter destul aduce nou romanul, care iese acum în Boabe de grâu. Nopţi
de barbar, n’a existat şi iată-ne pentru totdeauna concetăţeni I la Hanul din Antimovo, traducere din Iovcov, un fel de Han
Ungurii dela noi, pe lângă satele adunate, cum sunt cele din al Ancuţei de Sadoveanu, pe care scriitorul bulgar îl ceteşte
Săcuime, sau mai împrăştiate, cum sunt cele din restul ţării, şi-l preţueşte. E ciudat că o societate româno-bulgară la Bucu­
şi care fac din ei un popor de ţărani, dau pe alocuri majoritatea reşti şi una bulgaro-română Ia Sofia, pentru cunoaşterea şi
populaţiei unor oraşe. Au o presă puternică, au o literatură, apropierea celor două popoare, s’a putut înjgheba, dar una
plină de frăgezime şi preţuită in deosebi, fără să se conto­ sârbo-română şi româno-sârbă, cu acelaş scop, de o potrivi
pească, in cuprinsul literaturii generale maghiare. Au venit de necesar, nu există. Singură conferinţa interbalcanicâ, prin
la noi, ca fragment de popor dominant, cu toate formele unei care vecinătăţile noastre culturale se prelungesc până la Marea
înalte culturi. Şi le păstrează şi şi le desvoltă. Atâţia din Ro­ Mediterană şi până la Ancara, aşa cum prin cei 7—800.000 de
mânii trăitori astăzi in Transilvania, foşti supuşi ai răposatei Germani din România, cu o figură proprie destul de diferen­
monarhii, au trecut prin ele şi le cunosc tot atât de bine, ţiată, ne învecinăm de Germania şi de cultura ei, singură
cu toată durerea suferită de impunerea lor, cât cei cari le-au această conferinţă lucrează in acest câmp.
creat şi le-au mânuit in folosul exclusiv al unei minorităţi România stă la mijloc, intre ţări şi popoare cu fiinţă şi în­
fără pereche de semeţe. Căile pentru schimbul de valori dela dreptări atât de felurite, răsăriteană pe o lăture, central eu­
unii la alţii sunt deschise şi n'aşteaptă decât programul de ropeană pe alta şi balcanică pe cea din urmă. Ea se poate
fapte şi bunăvoinţa, ca să fie umblate. Datorită insă, pentru imbogăţi, orhestra!, de tot ce-i vine din toate aceste unghiuri
noi, amintirilor trecutului, şi pentru Unguri, prefacerilor de de zare. Sufletul nostru ascultă şi răspunde tuturor acestor
ieri, apropierile se păstrează incă mai mult fizice. La orice glasuri.
iniţiativă mai îndrăzneaţă susceptibilităţile din ambele tabere
ţipă de nişte dureri care depăşesc mult prilejul de naştere IORDAN IOVCOV. — Am vrut să dau un mic studiu
şi au in ele ecouri străbune. înrâuririle nu se petrec mai puţin despre personalitatea lui Iordan Iovcov, scris de un critic
sub ochii noştri. încet, încet ne îndreptăm spre o muncă de bulgar. D-l Vladimir Vasilev a avut bunăvoinţa să răspundă
cunoaştere şi apoi de colaborare in cele sufleteşti, care va fi numai decât şi cu o desăvârşită pricepere la cerere. Să-i fim
de vădit folos şi unei culturi şi celeilalte. Una îşi va da seama recunoscători, pentrucă «Nopţile» capătă astfel o nouă adân­
că n’are de ce să ocolească identificarea unor altoiri mai vechi cime. Ele ni se arată incadrare In acelaş timp in opera insăş
sau să se simtă jicnită de împrumuturi mai noui, iar cealaltă a scriitorului şi in creaţia literară bulgară de astăzi. Faţi de
că n’are de ce să se teamă de porniri spre desfiinţare sau spre puţina noastră cunoaştere a literaturilor popoarelor vecine,
falsificare. Anii vindecă rănile pe care leacurile s'au arătat pentru care nu există termen de comparaţie mai potrivit, de­
neputincioase să le închidă. Să fim gata, pentru atunci, prin cât propria lor necunoaştere in ce ne priveşte, însemna o în­
toată osteneala din răstimp. Chiar rândul de oameni, care drumare cu totul trebuincioasă.
se ridică acum, cu alt orizont, e o chezăşie. Nicăeri câmpul Scriitorul Iordan Iovcov e un om de vreo patruzeci şi
de activitate pentru conlucrarea pe acelaş teritoriu a două cinci de ani, născut, cred, la Kotel şi trăit multă veme, ca
forme de cultură, nu e în România mai larg şi mai ispititor. învăţător, in Dobrogea Nouă, fireşte numai până la 1913.
De aproape de vărsarea Mureşului şi până la înălţimea După încheierea păcii a stat câţiva ani in Bucureşti, ca func­
stâncoasă şi arsă de soare dela Ecrene Ţara românească are ţionar al Legaţiei bulgare, şi a avut prilejul să ne cunoască
lunga ei graniţă balcanică şi legătura cu o altă lume. Las şi limba şi literatura. M'am mirat de înţelegerea cu care vor­
aici istoria deoparte, prea stufoasă şi prea schimbată ca să beşte, de pildă, de Sadoveanu. E un om mai cu seamă tăcut
mă afund în ea. Nu vreau să vorbesc nici de latura politică şi retras. Din singurătatea lui însă cehii aleargă şi despică.
actuală care ne leagă mai mult de Sârbi şi mai puţin de Bul­ Stăruinţa In observaţie dă atâta originalitate «Nopţilor la
gari. Pe de altă pane, cei din urmă, prin insulele de populaţie Hanul din Antimovo«, pe care l-am crezut, din toate aceste
lăsate in teritoriul românesc, în mai mare număr decât cele pricim, cea mai bună carte de introducere in literatura bul­
sârbeşti din Banat, au chiar în mijlocul nostru, capetele unei gară contimporană. (Emanoil Bucu fa)
punţi de mai strânsă înţelegere şi circulaţie. Românii, destul
de numeroşi, din Bulgaria, şi cei, fcune numeroşi, din Jugo- împreună cu Ivan Vazov şi Elin Pelin, Iovcov este unul
slavia, reprezintă acelaş element între vecinii noştri, meniţi dintre maeştrii prozei bulgare. II putem socoti astăzi nu
să ne facă, de acolo încoace, nouă, un serviciu asemănător. numai ca o figură reprezentativă a scrisului nostru, dar şi