Page 60 - 1932-09

C R O N I c A 4 4 1

ca un scriitor adine naţional, pentrucă în opera lui el aduce spice aurii. In câmp oamenii se schimbă, sufletul li se deschide
multe din trisiturile de temelie ale temperamentului rasei şi se înviorează; ei văd şi înţeleg lucruri, care le rămân ascunse
noastre. celorlalţi; se fac filozofi sau poeţi.
Iovcov este realist, cu legături idealiste faţi de viaţi. El De aceea eroii Iui Iovcov dela ţară sunt atât de des nişte
prinde viaţa poporului printr’o observare vie şi intimi, re­ visători. De obiceiu visarea aceasta este stârnită de o fiinţă
producând-o apoi intr’un colorit extrem de plastic. Dar femeninâ. Autorului nu-i place să se apropie de ea, ci o ţine
îndărătul acestui realism se ascunde romanticul. El se între­ departe, dar o simţim in aiureala celor ce-i sunt robiţi. Ea este
zăreşte în atmosfera poetică în care înfăşoară oameni şi lucruri, răsunetul sufletului lor.
şi in momentul spiritual înălţător — estetic, moral sau filo­ Această fiinţă luceşte şi in « Nopţi in hanul din Antimovo ».
zofic — pe care-1 găsim în toate subiectele lui. La Iovcov Hanul dela Antimovo este o lume aparte, de sine stătătoare,
până şi cele mai neînsemnate întâmplări capătă o senten- dar se simte cum acolo bate inima Dobrogu întregi. Aflân-
ţiozitate oarecare: ne duc spre o încheiere asupra vieţii, stâr­ du-se la încrucişarea mai multor drumuri, pe la hanul acesta
nesc aprecierile noastre asupra celor ce s’au întâmplat. Urma trec carele grele al belşugului, spre schela dela Balcic sau
pe care o lasă in noi este sau un vis sau o reflecţie. Deoarece dela Bazargic. Acolo se întâlnesc oamenii frumoşi şi zdraveni
Iovcov nu se opreşte la viaţa de afară, oricât ar zugrăvi-o de ai Dobrogii, cu căciuli păroase, cu zeghe roşii şi cu ciorapi
simplu şi cu iubire. Descrierea lui ne duce in altă parte. în­ albi ca zăpada, oameni cari troznesc de sănătate şi de putere
clinările romantice ale sufletului lui deschid aceste perspective
poetice — simţurilor, gândirii sau imaginaţiei.
De aceea Iovcov ca artist este mai puternic atunci când
descrie clipele, in care viaţa învinge obişnuitul sau zilnicul
şi se înalţă in modele impunătoare de frumuseţe şi de putere.
Asemenea modele sunt redate de Iovcov in cele două volume
de * Nuvele * cu subiecte din vremea războiului. In războiu
viaţa se schimbă şi capătă alte dimensii. Iovcov este ispitit,
ca şi Liliencron, de ceea ce războiul are necunoscut, excep­
ţional, unic. El este furat de acel sentiment spontan, care
prinde pe toţi, şi de viziunile maselor, pe care le redă in ima­
gini poetice. Sub acest unghiu de vedere, îi rămâne străină
preocuparea de groază şi de suferinţele individului, pe care
o găsim la un Garşin, la un Barbusse, la un Remarque, cu
toate că nimeni mai bine decât el nu pătrunde mai adânc
in sufletul soldatului, în tânjirea după ogorul părăsit. De
oarece în ochii lui, soldatul stă in apoteoza unor fapte
eroice, a unui mit.
Este firesc ca o asemenea imaginaţie să fie din belşug adă­
pată la eposul eroic. Cea mai înaltă afirmare artistică a acestor
înclinări romantice ale lui Iovcov o găsim în «Legendele
Balcanilor». Oameni de rând şi haiduci înspăimântători sunt Iordan Iovcov
aşa descrişi încât impun prin masivitatea lor sufletească. O
viaţă spirituală primitivă şi elementară le determină purtările, şi cu vorba care aminteşte tunetul. Odraslele primitive ale
sentimentele şi pasiunile şi îi împinge spre isprăvi pline de câmpiei.
dramatism, — stârnind uimire şi aducere aminte. Sufletul Dar in hanul acesta forfoteşte Sarandoviţa... Ea întinde
omenesc scapără intr'inşii în aureola poetică, a puterii, iubirii mreje vrăjitoare fiecăruia dintre cei cari se abat pe acolo.
sau jertfei. Cititorul se simte şi el înviorat, crescut, ca şi cum Frumuseţea ei este ca un descântec. Sunt fermecaţi şi furaţi
ar urca spre creştetul Balcanilor. Dar pe cât e de înfricoşată şi învăţătorul dela Sârneno, şi Zaharcea, şi fiul lui Matache,
răzbunarea acestor fiinţe întregi şi crude, pe atât e şi de mă­ chiar şi Matache el însuşi, a cărui căruţă îl aduce singură la
reaţă omenia, nobleţea şi generozitatea lor. Aşa sunt croiţi hanul unde trage şi feciorul său (« Tată şi fiu »).
oamenii naturii — precum sunt şi « Cazacii» sau « Hagi- Până şi cele mai puternice pasiuni capătă aci alte dimensii.
Murat» al lui Tolstoi. Intr'inşii nu e minciună, viaţa lor In curentul acesta larg de viaţă, care se scurge prin hanul
cuprinde un singur adevăr, simplu şi desluşit. Simţirile lor dela Antimovo, se simte mai bine ca oriunde că totul este
sunt ca seva pământului. trecător. Viaţa este într'o schimbare neîntreruptă. Bătrâna
Pământul insă nu alăptează numai eroi ai isprăvilor, dar şi Sarandoviţa moare — locul ei la tejghea este luat de tânăra,
ai muncii. Noi n’avem alt scriitor, care să fi exprimat mai care îşi împrăştie mai departe farmecul; învăţătorul dela Sâr­
plastic decât Iovcov legătura organică dintre ţăranul bulgar neno, îndrăgostit de ea, îşi pune capăt zilelor, — dânsa se că­
şi pământ. Şi nimeni altul nu ne-a dat tablouri mai întinse şi sătoreşte cu Zaharcea («Moţăiala Calmucului •); Palazof
mai mustoase ale câmpiei noastre, ale lanurilor dobrogene pleacă după artista de circ şi se face down («învăţătorul») —
aurii şi nesfârşite. Legătura strânsă dintre om şi pământ este nido mirare: regret şi râs, la toţi; moş Moscu cade la beţie
o taină mistică, bucurându-se de puterea înnoirii; astfel eroul de pe urma Sarandoviţei şi se sinucide prin explozie în cariera
nuvelei « Secerătorul * se face iar om blând după binecuvân­ de piatră (« O traistă cu praf de puşcă») — ea îşi alungă îndată
tarea lui Isus: vedenia acestuia i se înfăţişează în lanurile cu turburarea trecătoare şi se întoarce la surâsul său, ieşind să