Page 61 - 1932-09

4 4 a B O A B E D E G R Â U

întâmpine pe noul sosit. Matei, laţi, aceasta-i viaţa!! « Fie- pe mama grozavului bandit Regep, care l-a înţepat in ochiu
ciruia ce li este scris >. Viaţa nu ţine socoteai! de tragediile ca să-şi scape fiul. Nu există insă in literatura noastră o pove­
noastre — Îşi urmează calea. Lumea a fost şi va mai fi. Aceasta stire mai omenească şi mai mişcătoare prin această simpa­
nu e o concepţie fatalistă despre viaţă, d o împăcare filozofică, tie trezitoare de compătimire decât nuvela «Pe sârmă >.
proprie oamenilor sănătoşi şi simpli ai naturii. Orice psihologism ii este străin lui Iovcov. Ceea ce se pe­
In această privinţă, « Nopţi la hanul din Antimovo » este trece sau s'a petrecut in sufletul eroilor săi, vedem in hotâririle
lucrarea lui Iovcov cea mai plină de inţelepdune. Acolo in- şi in purtarea lor. Ele spun totul. Acestea sunt inspiraţiile
tămplările şi oamenii sunt proectaţi pe un plan adănc şi du­ puternice ale scriitorului epic.
rabil al vieţii, dezvăluit de experienţă şi de cele trăite. In Şi sulul lui Iovcov este la fel. Nicio alunecare in poetizări
cumpăna vremii, totul capătă o altă apreciere, — aceea a în­ de prisos, nicăieri abateri in lirism. El povesteşte simplu,
ţelepciunii. De aceea Iovcov iubeşte pe cei bătrăni, cari ţin ca şi cum nimic nu are să se întâmple. Povestirea lui Iovcov
in mini această cumpănă. In « Moţăiala Calmucului », acesta îşi urmează pasul liniştit şi trece peste punctul culminant lot
e moş Gheno; in «Fraţii Senebrieru • e Şterie; in «Păcatul atât de calmă in aparenţă- Stilul este foarte stăpânit, cu
lui Ivan Belin ■ e chiar acesta. Ei sunt purtătorii inţelepaunu, o măsură sigură a frumosului. El are insă o expresivitate
conştiinţei, raţionamentului moral. In liniştea lor netulburată lăuntrică. Bcletristul este desăvârşit.
se ascunde adănca pătrundere a sufletului omenesc. Alegerea d-lui Hrisicu, care prezintă dtitorului român
Sufletul omenesc adăposteşte insă şi binele şi răul. In el nuvela bulgărească prin o operă a lui Iovcov, este din cele
dormitează şi puteri luminoase şi puteri întunecate. Cele mai feridte. Eu il felidt pentru aceasta. E o mărturie de orien­
Întunecate nu duc spre bine. Asupra celui stăpămt de ele, tare justă in literatura noastră şi de gust artistic fin. Pe de
atărnă ispăşirea — ca in puternica povestire despre « Fraţii altă pane, ţinând seama de cunoaşterea desăvârşită a limbii
Senebrieni * — nu doi fraţi, ci doi lupi, hrăpăreţi şi răi. Soarta bulgare, sunt convins că d-sa trebue să fi izbutit să redea
lor este minunat simbolizată prin uscarea celor doi plopi. admirabil in româneşte frumuseţile şi sugestule « Nopţilor
Viaţa nu poate fi trăită în răutate şi feridrea luminează nu­ la Hanul din Antimovo«.
mai inimile bune. Ea e alcătuită din frumuseţe, din fapte Această traducere, — după « Mina de aur • a d-lui Ştefan
bune, din omenie, din compătimire către suferinţele celor­ Costov, constitue un al doilea pas de adaptare reciprocă a
lalţi. Acest simţimănt de omenie tresare in « Străinul >, iar valorilor culturale ale popoarelor român şi bulgar, care se
in « Păcatul lui Ivan Belin » trece dela om către toate fiin­ face dincolo de Dunăre. Vom şti să-l preţuim. Şi de data
ţele vieţuitoare. Lupoaica doborită are pui, este mamă, şi aceasta tot noi suntem cei îndatoraţi!
Belin nu-şi poate ierta — tot astfel, precum sergentul înţelege Sofia, ti Octombrie 1932. Vladimir Vasilev

Teatru, muzică, cinematograf, radio

FILME BALCANICE. — Cinematograful a ajuns teatrul O acţiune in domeniul filmului balcanic nu se poate plânge
popular al timpului. Oricare ar fi reticenţele in privinţa sub­ că se împiedică de vreo tradiţie şi de linii dinainte trase în
stituirii, ca centru de interes, a teatrului clasic prin el, acesta alte direcţii. Tradiţie şi linii, aici nu există. Dar dacă astăzi
e faptul. Pe când fiecare ţară din lume, şi intre ele şi Statele suntem cu toţii atâmători de marile case de producţie cine­
balcanice, n'au decât un număr limitat de săli de teatru de matică americane, germane şi franceze, problema s’ar părea
dramă, de operă şi de operetă, cu un spectacol obişnuit seral că nici nu se pune. Vom continua să ascultăm, fără să ne mirăm
şi cel mult cu matineuri de sărbătoare sau şcolare in câte o şi să protestăn, nişte personagii străine de societatea şi de
zi peste săptămână, aceleaşi ţări sunt acoperite de o adevă­ atâtea ori de felul nostru de înţelegere a vieţii, vorbind şi
rată reţea de cinematografe, cu câte cinci şi uneori mai multe cântând dintr’un graiu străin. In România intră in toate
reprezentaţii pe zi. In public e o frenezie cinematografică. cinematografele ei, socotind cu ajutorul taxei pe spectacole,
Milioane de spectatori umplu sălile, discută filmele, se îm­ aproximativ intr’un an fiecare locuitor odată. Optsprezece
part in tabere de adoraţie faţă de anumite vedete, le popu­ milioane de oameni in toate cele douăsprezece luni ale anului
larizează ariile. Un bulevard cu mai multe săli de cinema­ se duc nu numai de bunăvoie, dar plătind in schimb, ca să
tograf, pe care se aprind in cerul de noapte reclamele aprinse, asculte Englezi şi Germani povestindu-şi intr’o limbă, pentru
e ca un târg şi ca un loc de întrunire publică, brăzdat de va­ cei mai mulţi păsărească, bucurii şi dureri pe care trebue
luri de oameni şi de freamătul mulţimii interesate. Cine vrea să le ghicească tot intuitiv. Poate că in felul acesta se face
astăzi să ajungă până la ea şi s'o înrâurească intr'un fel sau un curs indirect de internaţionalism, dar cred că pagubele
altul, nu mai poate să uite acest mijloc. Cinematograful e de ordin pedagogic şi logic trag mai greu in cumpănă. Fil­
in sure să creeze o stare de spirit. El a dat aproape naştere mul naţional a apărut, încă dela descoperirea cinematografului
la o civilizaţie nouă, civilizaţia cinematografică. A pătruns vorbitor, ca o necesitate din punct de vedere comercial. El
şi in domeniul propagandei. Idcea apropierii între popoarele e insă cel puţin tot aşa de necesar din punct de vedere educa­
balcanice trebue să-l folosească deopotrivă. tiv şi social. Vrând, nevrând ne îndreptăm spre el şi noi,
Ceea ce izbeşte dela inceput e că nicio ţară din Balcani ţările cinematografice până astăzi numai strict consumatoare.
n’are o producţie naţională de film. Singura legislaţie care Hangarele cele minunate, ca nişte case de basm, cu faruri
urmăreşte crearea unor studiouri proprii se pare că e până şi cabluri electrice de tot felul, cu interioruri care duc rând
astăzi Jugoslavia. Colaborarea ei, in curs, cu străinătatea, pe rând pe pământ şi in cer, cu roiul increzător in viaţă al
pentru filmul educativ, se profilează plină de perspective. artiştilor, işi vor face şi la noi apariţia, ca să fabrice fără intre-