Page 63 - 1932-09

B O A B E D E G R Â U

diţie de izolare, le induseseră cu ziduri mai anevoie de tre­ s’o folosim. Ideea e prea mare şi binefăcătoare, ca să nu che­
cut decăt acelea dela marginea Mongoliei. Astăzi şi de au fost măm in ajutor toate mijloacele menite să-i dea cât mai cu­
rupte in atătea locuri sau au fost uşor încălecate de mijloacele rând un început de realizare. Vom începe prin a lua câţiva
tehnicei moderne. metri de film chiar dela această conferinţă balcanică şi pe
Arta de noapte a cinematografului, cu forma ei de uşoară cari ii vom trimite in toate celelalte cinci ţări, ca o sobe.
circulaţie, jurnalul sonor, ne stă la indemănă. Suntem datori Pelicula poate să capete nervuri de ramură de măslin.

Turism, sport, educaţie fizică

O BRUGES-LA-MORTE DE LA DUNĂRE. —Did zică specială a-odobeştianâ, a lucrării: «Filologul cel mai
am mai putea avea condeiul lui Odobescu, iată un prilej să-l autorizat, d-1 O. Densuşianu (răspunzând dorinţa mele de
întrebuinţăm. îndemnul vine dela o carte despre Olteniţa, a cunoaşte origina etimologică a Olteniţa), îmi scrie: «Asupra
care a ieşit zilele acestea, scrisă de un Îndrăgostit şi de un forma mai vechi, v. şi Dacoromania, III, 472. Iordan, Rum.
localnic dela şcoala geografică descriptivă a Universităţii din Toponomastik, 271, crede că ar putea fi pus in legătură cu
Bucureşti. Dar condeiul lui Odobescu se urneşte greu. L-au bulg. Otelva-ja, kalben, viţel; dar morfologiceşte şi ca în­
ajuns şi pe el atătea necazuri, de cănd s’a arătat că, in deoşbte, ţeles e contestabilă această derivare. Mai curând ne putem
scriitorul proceda prin substituire, scriind in Sntăia ciornă gândi la un compus bulg. of -f devlnica (c in limba slavă
scrisul cel mai bălţat şi mai franţuzit cu putinţă, in care în­ se citeşte ţ, deci of -f devlniţa), piatră de hotar; comp.
locuia apoi cuvănt după cuvânt până scotea acea frază căr­ otdevljamd, a despărţi; ca punct de graniţă veche cu Bulgaria
noasă şi barocă, jumătate de cronică şi jumătate de basm s’a putut da numele acesta localităţii în forma veche Otelniţa,
sfătos, fără seamăn in literatura noastră; iar, in amănunt, schimbată pe urmă in Oltelnifa, Olteniţa».
in descrierea Bărăganului, de pildă, acelaş scriitor se cuibâria Pe aproape sunt urmele mai vechi şi mai strălucite ale ora­
in paginile altora, in ale Ruşilor stepei. In cazul dintâiu sub­ şului Daphnes din Procopiu. L-au mâlit apele Argeşului, ale
stituia opera cu propriile cuvinte, iar in al doilea, cu frazele Dunării şi ale istoriei. Vedeam pe-aid picioarele unui pod
vecinului. Şi în timp ce plimb şi eu, ca o apă, pietricelele înalt de oţel, peste care să poată trece şi trenul, dar să poată
aceloraşi invinuiri, mai mult colportate decât formulate. Ie merge şi căruţa dobrogeană sau cetele de oi vârite cu spaimă
'âvâlesc Ia soare in străluciri mincinoase pe albia străină a una in alta. Olteniţa şi Turtucaia nu fac, de altminteri, decât
unei notiţe, am din nou părerea de rău că nimeni nu s’a oprit un singur port, la intrarea Dunării cu totul şi cu totul pe
cu un studiu temeinic asupra acestui mare stilist, mai mult pământ românesc. Atunri soarta de oraş innecat a Olteniţei
din coasta, decât din marginea Junimii, ca să-l aşeze la locul s’ar schimba. Bucureştiul, care o innăbuşă astăzi, ar ajuta-o
cel fără cârtire. el însuşi să se ridice, trecând din el in ea o parte din puterea
Olteniţa se dă la iveală din această monografie, tot pe atât zămislitoare de viaţă şi de bogăţie. D-1 Alexandru I. Mâr­
de ştiinţă pe cât e de turism, ca un oraş uitat, din vina rudei culescu ar scoate, in anii săi bătrâni, o altă ediţie, cu altă În­
prea mari şi bogate din preajma lui. Bucureştiul, care a în­ făţişare, a acestei monografii cinstite mai mult decât nostal­
ghiţit un intreg judeţ, cu desvoltarea lui lacomă şi umbri- gice, cum au fost de obicau rândurile noastre despre Olteniţa,
toare, nu putea să se poarte altminteri cu o localitate oare­ când am visat lângă malurile d.
care, a aceluiaş judeţ. De câte ori m’am apropiat de vechea
noastră schelă dela Dunăre, sau mai de mult, in copilărie, CĂLĂUZA CEAHLĂULUI. — Ceahlăul, muntele Mol­
cu vestita diligenţâ plină de tălăngi, de boccele pe acoperiş dovei, umple o întreagă literatură. Unele din cele mai frumoase
şi de urducături pe la roate, sau mai încoace cu trenul cam pagini de descriere, încă dela începuturile eroice ale scrisului
legănat şi cu automobilul de pe sub malurile Argeşului, am românesc, le-a dat el. Cum adună şi trimete in toată ţara Şire­
avut aceeaş părere, a unei aşezări fără vlagă, pentrucă vlaga tului, a Prutului şi a Nistrului norii şi soarele, la fel a făcut cu
ii era sorbită de puteri tainice. Parcă nicăeri Dunărea in cursul dragostea de pământ şi cu fiorul de frumuseţe al pământenilor.
ei de jos nu e mai adunată şi mai frumoasă decât aia. Viaţa Dela Akcsandri până la Hogaş sunt mulţi ani şi multe trepte;
îşi mişcă in toate părţile cununile de verdeaţă şi de grâne. dar la capătul lor se ridică aceeaş vedenie de piatră care face
Bălţile, bogate in peşti şi in ascunzişuri de visare, au ispitit de strajă la marginea Moldovei. Moldovenii sunt mai simţitori,
totdeauna oamenii. Istoria işi are pe aceste locuri o răspântie mai iubeţi şi de aceia mai ascunşi decât noi, ceilalţi români,
de amintiri şi de ruine. Şi de optzeci de ani incearcă să-şi bolovănoşi, repeziţi şi zeflemişti, şi au nevoie de o întrupare
ia avânt noul oraş, fără să izbutească. El apare şi astăzi mai mistică, in care să se recunoască şi să se adore. Ceahlăul le-a
mult ca o răsfrângere de-o clipă, purtată de o undă şi inne- fost sau le-a ajuns întrupare. El are, in gura şi in sufletul unui
cată de cealaltă, a unei cetăţi de aur de folklor dunărean, localnic, ceva păgânesc şi de capişte, pe care munţi mult mai
decât o creaţie edilitară propriu zisă. Plopii mari ii cântă, falnici la noi nu l-au cunoscut. Gândiţi-vă numai la meterezele
intorcându-şi foile de două culori in adierea apei, şi o pri­ sure ale Făgăraşului, zidite dela Turnul Roşu până la Piatra
vesc ducându-se la vale. Ii cântă şi o priveşte şi d-1 Alexandru Craiului, pe o întindere de zeci de kilometri. La cinci şi şase
I. Mârculescu, licenţiat al Facultăţii de litere din Bucureşti sute de metri mai aproape de cer decât piatra singuratică a
şi doctorand in geografie, care i-a închinat acest Studiu-album Ceahlăului. Nimic in jurul Negoţului, care sună şi la nume mai
monografic. adânc decât Ceahlăul, şi nimic in jurul Moldoveanului, călă­
Ştiaţi că Olteniţa ca nume vine de unde vinei' Vi-I dau torit ca nume până aici, din închinarea şi din freamătul de
chiar in forma autorului, ca o probă de seriozitatea şi de mu- aureolă al celuilalt.