Page 65 - 1932-09

446 B O A B E D E G R Â U

ORAŞUL DELA MARE. — D-l Ionescu M. Dobrogianu năuţi, cu • Analele • lui şi mai ales cu studiile de specialitate
e un român verde, care de patruzeci de ani locueşte şi observi şi cu spiritul întreprinzător, care ne-a dat serbările cincante-
Constanţa. E poate azi, nu numai un fost ofiţer, dar şi ceva narului. Multe s’au pus atunci la cale. Zilele trecute stăteam
care ar se mina cu un profesor de geografie. Cartea sa despre la Constanţa rezemat in coate, la fel cu marinarii şi cu hamalii
• Tomi-Constanţa » o dă de gol la fiecare pagină. E o carte de fără lucru, pe lespedea care arată încă locul, in cel mai frumos
document şi o cane de iubire. Oraşul nostru dela Mare stră­ punct al coastei, deasupra portului, unde trebuia să se ridice
luceşte in ea de toate luminile bibliografiei şi ale amintirii. monumentul amintirii lucrat de Jalea. Zgura vremii a început
Dobrogea a zămislit, cu pământul ei vechiu şi cu zarea să acopere inscripţia care spune acest lucru şi aşteaptă. Nimeni
fără sfârşit a apei, multe dragoste asemenea. Câteva s’au n’o mai ceteşte. Ceea ce a rămas şi s’a infăptuit atunci e canea
cheltuit in cercetări. Gândiţi-vă numai la prototipul acestei in colaborare despre Dobrogea, Cincizeci de ani de viaţi
categorii, profesorul C. Brătescu dela Universitatea din Cer­ românească a ei, îngrijită şi scoasă de C. Brătescu.

Ionescu Dobrogianu e dintre aceşti oameni. In bibliografia sau cu sabia. Avem aici pe unul din aceşti cuceritori cu scrisul.
operelor, cu care incheie această cane, se vede că e la a douăzeci El a făcut mai mult decât un specialist de laborator şi de
şi patra. Ca nişte râuri, parcă toate mergeau spre ea, şi • Cer­ bibliotecă: a ţinut mereu vie şi a pus in circulaţie provincia
cetări asupra oraşului Constanţa », tipărite in 1896, când atâţia dintre Dunăre şi Mare, netemându-se, ca orice popularizator
dintre noi nici nu se născuseră, şi • Colonizarea Dobrogii » şi apostol, de nici una aproape din problemele ei. Şi, pentrucă
şi • Delta Dunâni • şi « Valea Carasu » şi • Spicuiri şi tălmăciri vorbeam de cuceritori, adausul de nume insuşi, • Dobrogianu »,
din Herodot *. Departe să fie o încheiere, e insă o încununare. pune ceva de luptă şi de cununi de biruinţă asupra figurii
Autorul a fost totdeauna un iscoditor, fără să fie propriu zis destul de marţiale a autorului, ca un fel de Germanicus, Bri-
un om de ştiinţă. A adunat material şi nu s’a temut nici de tannicus sau Dacicus de pe vremuri. E o poreclă schimbată
ipoteze, uneori destul de indrăsneţe, şi dacă n'a avut acel in renume şi de care astăzi punătorul lui se vede că s'a arătat
orizont asupra unui câmp intrcg de cercetări, care face marile întru totul vrednic.
legături şi adaugă la ceea ce se ştia, ca un câştig pentru tot­ Torn-Constanţa e o monografie de oraş, care vrea să fie
deauna, ceea ce a fulgerat nou din stăpânirea realităţii, a avut completă. Chiar din titlu se bănuia că istoria are să fie şi ea
in schimb însufleţirea şi stăruinţa, mai preţioase pentru noi, răscolită până in adâncuri. Dobrogea e plină de amintirea
in punerea in lumină şi in urmărirea unui domeniu de preocu­ civilizaţiilor de demult, mai cu seamă greceşti, care ies la
pări. Dobrogea trebuia cucerită şi altminteri decât prin tratate iveală fie intr’un nume, fie intr’o ruină de cetate, şi nu numai