Page 66 - 1932-09

C R O N I C A 447

cercetătorul, dar drumeţul obişnuit nu se pot scutura de
necontenita rechemare a trecutului. Dobrogea e colţul din
România unde civilizaţia mediteraniană de acum două mii de
ani ne vine în minte fără nici o silinţă. In pământul de dincoace
de Dunăre, brăzdat de alte înrâuriri şi cu o viaţă de prefaceri
mult mai puternică, aceste legături au pierit. Capitolul intâiu
vorbeşte despre începuturi şi epoca romano-bizantină, unde
apare Herodot in călătoria lui pe lângă malurile Pontului
stâng şi apare mai cu seamă poetul nefericit, in statuia verde
visătoare din inima Constanţei de astăzi. Cu toate că expunerea
întrebuinţează, cu meritul numai al punerii la un loc, date
descoperite de alţii, nicăeri prezentarea nu e mai atrăgătoare
şi mai caldă. Scrisul are pe-alocuh stil şi întorsături fericite.
Cadrul se însufleţeşte mereu cu trăsături personale. Iată o
pildă, intre altele. Prilejul e un citat din Pârvan, după care se
va vedea ce urmează. • Pe drumul Mării veneau din Grecia şi
din insulele greceşti, nu numai vinuri şi untdelemn şi stofe şi
diferite alte fabricate frumoase de aramă, fier, argint, fildeş,
aur, sticlă ori de pământ ars, d venea şi multă marmură pentru
oraşul nostru (începuturile vieţii romane la gurile Dunării de
V. Pârvan), unde s’au găsit foarte multe statui, coloane şi
frontoane pe la clădiri. Mă gândesc la risipa ce s’a făcut cu
aceste documente ale trecutului Constanţei; când in numele
ştiinţei s’au furat şi cărat prin muzeele Apusului cele mai
frumoase statui şi pietre cu inscripţii. Mai ales după războiul
Crimeei a fost o goană nebună după asemenea podoabe, care
s’au risipit pe unde n’au nid o însemnătate»...
Capitolul al doilea zugrăveşte pe barbari, imperiul bizantin
şi veacul de mijloc, al treilea stăpânirea turcească şi pe inain-
Viaduct pe valea Prahovei Foto A. Petit
laşul de sub semilună, Kustenge; al patrulea stăpânirea româ­
nească. Al cincilea capitol, de încheiere, aduce cuvântul cel
de pe urmă, cu toată încrederea şi căldura pentru oraşul nostru
dcla Mare, pe care autorul o inmănunchiază încă odată aid,
după ce a risipit-o pe zed şi zeci de pagini, cu mâini pline.
Dacă e ceva de zis, la sfârşit, aş avea plângerea că mono­
grafia s’a încurcat peste măsură în partea istorică şi că, atund
când a ajuns la starea de azi, s'a innecat sub amănunte, de
multe oh nesubstanţiale şi de arhivă edilitară. Pagini de atmos­
feră, cum le-a dat cu atâta talent şi emoţie Ion Mahn Sado-
veanu, aid in « Boabe de grâu », nu se întâlnesc. Ne rămâne cu
ele dator, sau d-1 Ionescu Dobrogianu sau monografistul
viilor, care, pornind dcla această • Torni-Constanţa », va merge
mai departe. Nu suntem insă mai puţin îndatoraţi celui care
ne-a chemat din trecut sau din foşnetul ei albastru de valuri.
Constanţa iubită şi pe mama ei din veacuri, Marca.

PRIVELIŞTILE ROMÂNEŞTI, pe care s’a hotârlt in-
sfârşit să ni le dea intr’un album d-1 Al. Bâdâuţă, nu sunt
întâile fotcgrafii din ţară puse in marea drculaţie. Oamenii
mai bătrâni, întorşi cu amintirea spre zilele lor însorite, s’ar
putea mira de mirarea noastră. Ochii lor, şi ai noştri, au
cunoscut cel puţin colecţiile «Belu» şi arta lui Voinescu şi
a altor peisagişti şi desenatori, sâmănătorizaţi înainte de
• Sâmânâtorul • faţă de frumuseţile pământului şi omului
românesc. Atâţia dintre noi sunt apoi încă îndrăgostiţi de
produsele camerei obscure a inginerului Stclian Petrescu,
plecat şi el cu program, jumătate din însârdnare şi jumă­
Furiună pe vârful Morarului Foto A. Maidhnger tate din proprie pornire, să prindă ţara în fotografii. Itine-