Page 67 - 1932-09

448 B O A B E D E G R Â U

aduce nimic nou şi că ar duce doar mai departe începuturi
vechi.
Ceeace e nou in fotografia pusă cu atâta însufleţire in
circulaţie de Bădăuţă, e nou şi in noul turista: organizarea.
Multe din isprăvile trecutului in ambele aceste activităţi, se
poate si fi fost, şi au fost uneori mai izbutite de cât ale
noastre. Ele rămâneau insă întâmplătoare, firi legături şi
mai ales firi acea popularizate de-a douazi, care le schimbi
intr'o şcoală ispititoare a ochiului pentru geografia, istoria,
arta şi bogăţiile ţirii. Organizarea duce la o explorare pro­
gramatici a întregului material intuitiv şi la o punere la în­
demână a lui, pe toate căile, celor mai largi cercuri, dela
noi şi din străinătate. Ţara Închegată şi statici până ieri, tn
acoperământul ei de odăjdii aurite, se plimbă astăzi şi
ajunge un bun al tuturor. Expoziţii, cărţi, reproduceri sin­
gulare, prospecte şi ciliuze răsfoesc şi aştern sub toţi cehii
aceleaşi frumuseţi şi documente iubite ale pământurilor şi
oamenilor dintre Nistru, Tisa şi Dunăre, mai mult ascunse
până acum sub o streaşină a istoriei răsăritene. Ercii acestei
schimbări sunt Bădăuţă, voinic, vioiu şi vesel, şi alături de
el, Veza, fotograful, subţire, tăcut şi speriat. E o expediţie,
cu roluri inversate, printr'o nouă Spanie şi către alte mori
de vânt aşezate în rând, cu braţele lor de scândură, pe
măguri de vânt, dobrogene sau basarabene. Să urmărim cu
drag perechea care trece, mişcând o siluetă neagră rotundă
lângă una firavă, sub încărcătura de aparate şi de merindea
lor de sticle suprasensibile! Pentru noi încep să facă şi ele
parte din vestitele «Privelişti româneşti», Întâlnite de acum
pe orice coclauri şi pe toate drumurile.
Tineri din Izvoarele Mureşului Fotopress
rariul ilustrat al Oilor Ferate Române dinainte de râsboiu,
astlzi isprăvit şi din fericire anacronic, a adus pentru intâia
oară, deşi intr'o înfăţişare mult mai puţin străiudti, aceeaş
privire totali asupra ţirii. Nesfârşitele colecţii Fischer pen­
tru Ardeal şi Bălan pentru Bucovina, in care m'am pierdut
şi eu încântat in atâtea rânduri, ar fi încă o dovadă. Tot
felul de fotografi profesionişti, documentari sau artişti, Ţeţu,
Weiss, Berman, cari au lucrat şi lucrează pentru Oile Fe­
rate şi împodobirea fiecărui vagon cu vederi din România,
pentru ziare şi reviste ilustrate sau pentru Institutul Social
Român şi expediţiile lui monografice de sat, înmulţesc de
ani de zile cunoaşterea prin fotografii a realităţii româneşti.
Indirect o mărturiseşte chiar albumul de «Privelişti româ­
neşti * care, din 190 de planşe, are numai 88 făcute de
propriul operator, şi 10a împrumutate dela alţii, intraţi In
vreuna din categoriile amintite de mine mai sus. Scade
această Însemnătatea «Priveliştilor. ? Cred ci, dimpotrivă, o
sporeşte şi-i di un nou înţeles.
Un lucru asemănător s’a petrecut la noi cu turismul, faţă
de care fotografia nu e de cât un mijloc de înregistrare. El
era destul de vecbiu, chiar lirându-1 la oparte pe acela al
Întâilor şi marilor exploratori ai munţilor noştri, ciobanii,
cari au dăruit crestele şi văile cu nume şi cu legende. So­
cietăţi s’au alcătuit pe-alocuri, din oameni subţiri şi avuţi,
cu oarecare adaus de intelectuali. Ele au deschis drumurile,
atât in piatră cât şi in suflete. Când s*a ivit un nou rând
de oameni şi’au întins peste toată ţara o reţea de secţii şi
un adevărat cuvânt de ordine pentru răspândirea in mul­
ţime a drumeţiei, aceeaş întâmpinare s'au auzit, că ei n*ar Leagăn din Ccmârzan, Ţara Oaşului Fotopress