Page 23 - 1932-10

Motiv de Dtmian

T I P O G R A F I A O L T E A N Ă

Meşteşugul tiparului pare astăzi ceva uşor şi năstirea, în decădere şi păragină, nu mai e centrul
la îndemâna oricărui capitalist şi a lucrătorilor lui. de cultură şi cu ea dispare şi învăţatul călugăr.
Ei sunt numai instrumente care să ajute intelec­ Harnicii schitnici, învăţaţi, retraşi, smeriţi nu mai
tualului la răspândirea gândirii sale. Rar se mai sunt. Şi tipografiile lor sunt părăsite. Nici nevoile
găsesc patroni tipografi cari să aibă şi îndeletni­ cărturăreşti ale bisericii nu mai puteau fi servite.
ciri cărturăreşti. Sunt ultimele raze ale unui as­ Noua şcoală avea trebuinţă de slovă românească.
finţit, căci în trecut numele de tipograf nu se De aici şi trebuinţa unei tipografii. Monopolul
putea despărţi de cel de cărturar. tipografic călugăresc este luat vechilor lui păstră­
Tiparul, inventat în secolul al XV-lea, se de­ tori şi iată cum în 1817 el trece în mâna mi­
săvârşi la Veneţia. Un călugăr sârb îşi însusi noua reanului.
artă în acest oraş şi începu tipărirea în Cetinie. La acea dată, doctorul Caracaş, Stolnicul Rădu-
Invazia turcească îl goneşte din acele locuri, pri­ canu Clinceanu şi Slugerul Dumitrache Topli-
begia îl aşează la Târgovişte sau Govora, poate ceanu « cu buna râvnă spre folosul obştesc *, cer
şi în alte părţi, nu se poate preciza, unde dă în­ lui Caragea învoirea să deschidă o tipografie pri­
tâia tipăritură în aceste ţări româneşti la anul 1508. vilegiată pentru limbile românească şi grecească.
Această născocire a stârnit o întreagă revoluţie. « Fiindcă între alte lucruri trebuincioase, de fo­
Smeritul călugăr aşezat în chilioara lui, bâjbâind los patriei, este una şi tipografia, ca să se tipă­
prin întunericul opaiţului frumoasa caligrafie, în rească cărţi pentru sfintele biserici, prin care se
fel şi chipuri de tonuri şi mlădieri, e dat în lături, laudă şi se proslăveşte numele marelui Dumnezeului
şi, odată cu el, şi hrisovul muncit în ani de zile. nostru, şi cărţi de învăţătura copiilor, atât la şcoa-
Iată-1 pe călugăr într'o chilie mai mare, având lele elineşti, şi la cele româneşti, cât şi în limba
ucenicii cari mânuesc litera de lemn cu mai multă grecească, care tipografie a avut ţara aceasta din
uşurinţă şi repeziciune. Astfel apare, pentru noi, vechime pusă în lucrare, iar de o vreme încoace,
Coresi la Braşov şi după el un întreg şir de tipo­ amelisându-se, se află ţara în lipsă nu numai de
grafi. Toţi sunt călugări, muncind la tipărirea căr­ alte cărţi trebuincioase, ci mai vârtos de cărţi bi­
ţilor sfinte şi a pildelor religioase, scriind şi tipă­ sericeşti, încât au catacdisit să se aducă în ţară
rind numai pentru aceste nevoi. din locuri străine, având pe alocurea şi dogme
S'au scurs secole. Tipografia românească e în neprimite pravoslavnicei maicei noastre biserici a
progres şi la îndemâna întregului Orient. Mănă­ Răsăritului ».
stirile de seamă îşi aveau meşterii şi zaţul propriu. Ei au aşezat tipografia în casele domneşti dela
Râmnicul şi Govora, Târgoviştea, Bucureştii, cişmeaua lui Mavrogheni. Au mai cerut Domni­
Neamţul, toate îşi aveau tipografiile lor. torului să le dea monopolul tipografic pe 20 ani,
Influenţele occidentale şi revoluţia franceză au în toată ţara, afară de cea dela Râmnicul-Vâlcii.
adus o mare schimbare în viaţa ţărilor româneşti. Au mai cerut să li se dea voie «a tipări şi filo-
Legăturile Ardelenilor cu Roma şi Viena schimbă loghicâ, adecă scrieri de celea ce privesc asupra
Ardealul. Acolo s'a format o întreagă pătură de iubirii de învăţătură, care atât acestea, cât şi alte
cărturari, de dascăli de şcoală. Dintre ei, unul, cărţi de învăţătură grecească, întâiu să se teori-
scoboară munţii şi ne dă învăţământul românesc. sească de dumnealui Vel Postelnic, şi apoi să se
Era Gheorghe Lazăr. Odată cu această nouă miş­ dea la tipar ».
care, se înoeşte şi tiparul. Suntem într'un secol Locul lui Lazăr la şcoala acestuia a fost luat
de renaştere naţională. Haina Orientului, ajunsă de Eliade. înzestrat cu o mare putere de muncă,
roasă şi ruptă, o lepădăm, petec de petec. Azi cu idei noui şi cu orizonturi largi, Eliade e pro­
limba din biserică, mâine şcoala grecească şi sla- fesor, autor de cărţi didactice şi ziarist ca şi li­
vonească. terat. Pentru aceste nevoi culturale îi trebuia ne­
In locul ei căutăm material şi forme noui. Mă­ apărat o tipografie. Tipărise la Buda, la Mitro­