Page 25 - 1932-10

68 B O A B E D E G R Â U
4
Iată cum in Craiova, influenţele străine, legă­ lucru. Mai întâiu a căutat să unească pe profe­
turile directe cu Occidentul sau prin intermediul sorii şcoalei şi să formeze un cerc intim, îndepăr-
Ardealului, creează un mediu cultural, o întreagă tându-i dela jocurile de noroc cu care-şi omorau
pătură de dornici cetitori. Dela cultura religioasă, timpul. Vroia să-i facă iubitori de carte nouă:
in slavoneşte, greceşte sau remâneşte sfârşitul se­ «Când am venit eu in Craiova, după bietul
colului al XVIII-lea pregăteşte o tranziţie pe care Căpăţâneanu, am găsit corpul profesoral desbinat.
începutul secolului următor o completează. Mi-am format dar planul, ca cel puţin între Ro­
Şi şcoala locală a avut un mare rol. Lazăr pune mâni să statornicesc o viaţă frăţească. N'am is-
bazele şcolii româneşti şi e continuat de Eliade. butit tocmai cum doream... Am gândit dar că
Din elevii şi după planul lui, şcoala de greceşte ar fi frumos ca profesorii, cu familiile lor, să se
dela Craiova se tran­ adune din săptămână
sformă în şcoală ro­ în săptămână, unii la
mânească, prin 1826. a l ţ i i . . . Petreceam de
Locul ei este în ca­ minune. Iarna, mai ales
sele Obedeanu. întâiul în Carnaval, la câte o
său profesor e Stanciu săptămână ori la două,
Căpăţâneanu, căruia i ne adunam pe rând,
se alătură şi Grigore unii la alţii: unii ju­
Pleşoianu. La munca cau cărţi, fără interes,
de creaţie a celor dela de petrecere, alţii ju­
Bucureşti şi Iaşi, lângă cau gajuri mincinoase
un Asachi şi Eliade, cu cucoanele, alţiispu-
nu trebue să uităm po­ neau fabule, alte ori ci­
menirea şi altora mai teau câte o poezie, pe
mici din oraşele de pro­ urmă cinam, închinam
vincie, mici, dar păr­ unii pentru alţii, apoi
taşi şi ei la înaintarea f ă c e a m pantomime,
culturii româneşti. In uneori din vreo come­
aceste începuturi nu se die, alte ori din tra­
poate uita un Căpăţâ­ gedii ; alte ori l u a m
neanu şi Pleşoianu. în­ câte un act din câte o
tâiul, de o cultură şi bucată de teatru şi e-
vederi nu prea largi, ram noi între noi ac­
are multe traduceri: o tori. In această mică
Mitologie, o traducere societate de prietenie şi
a lui Zadic de Voltaire, înţelegere, cei mai ti­
o Bibliotecă desfătă­ neri începură îndată a
toare şi plină de în­ recunoaşte deosebirea
văţătură, C o n t r a c t u l între omul ce a mi­
social al lui Rousseau rosit ceva mai mult în
şi altele. Dacă tradu­ şcoală, în lume şi în
cerile au o valoare li­ cărţi *.
terară relativă, nouă ne Acest m e d i u , c u
sunt utile pentru a ve­ Portret de C. Lecca ş c o a l ă , cu profesori
dea ce se citea pe acea aleşi, cu boieri dornici
vreme în Craiova, de sigur că ele erau citite acolo. de cetit, cu 33 biserici, simţea nevoia şi a
Căpăţâneanu s’a bucurat de mare atenţie, a unei foi literare. Apăruse «Curierul», «Albina»,
fost numit inspector şcolar şi ridicat la rangul apoi multe altele, exemplul era dat. Trebuia
de sluger. Grigore Pleşoianu e superior lui Că­ însă omul, apoi o tipografie. Omul va fi tot
păţâneanu. Traducerile dovedesc o bună ale­ un profesor, cu studii in străinătate, cu talent
gere şi un mai fin gust literar. El era şi un om de la pictură, cu multe idei în tinereţea lui. El
idei, după cum se vede din prefaţa « Canarului ». va da şi foaia literară şi tipografia; se numeşte
Publică o gramatică franceză, o traducere din F£- Constantin Lecca. Este pictorul Lecca de mai târ­
nelon, Genoveva de Brabant şi altele. ziu, profesor al lui Mişu Pop şi Th. Aman. Mulţi
Nu trece mult şi şcoala craioveană se bucură pomenesc de Lecca, puţini însă cunosc în afară
de un mare noroc. In 1836 Ion Maiorescu pără­ de pictorul şi pe celălalt Lecca. Pentru această
seşte şcoala dela Cerneţi şi vine la Craiova, unde activitate necunoscută a lui Lecca, pentru figura
se înfiinţa şi clasa IV-a de umanioare, luând locul sa uitată, poate pe nedrept, sunt scrise aceste
în inspectorat lui Căpăţâneanu. Ion Maiorescu, rânduri.
om cult şi de acţiune, s’a pus numaidecât pe Lecca are o mare însemnătate locală. In el este