Page 30 - 1932-10

BARBU TEODORESCU: TIPOGRAFIA OLTEANA 473

tipăresc la Crai o va, şi roagă pe profesori să se Până la 1860 nu se găsea în Craiova decât tipogra­
aboneze la această lucrare. Preţul era de doi gal­ fia lor. T. Macinca, în acest an deschide o a doua
beni împărăteşti. tipografie, pe care după cinci ani de activitate, o
Lecca nu şi-a închinat tot timpul acestei acti­ vinde lui Samitca şi el devine asociatul acestuia.
vităţi tipografice. Ocupat cu redactarea Mozaicului, Zece ani mai târziu, în 1875, Gheorghe Chiţu
cu şcoala, mai obişnuia să plece din nou la Roma, şi I. Theodorian au făcut o nouă tipografie:
apoi prin Germania. După aceste preumblări în Prima tipografie română.
străinătate, Ion Maiorescu găseşte pe Lecca schim­ Ca şi tipografia lui Macinca, şi aceasta trece
bat. Nu mai avea voia bună dela început, şi nu în posesia lui Samitca.
mai venea pe la reuniunile lui Maiorescu. Diver­ Au mai luat fiinţă şi tipografia lui Benvenisti
sele ocupaţii nu-i mai permiteau. în 1876, a lui Fane Constantinescu în 1897, a
Din cărţile tipărite de el este şi o traducere a sa: lui Sache Pavlovici, apoi, din iniţiativa unor ti­
Cruciaţii de Kotzebue. Se pare c’ar fi tradus mai neri încurajaţi de Iorga, s’a născut şi marele aşe­
multe piese de teatru. In afară de această activi­ zământ grafic Ramuri.
tate literară, Lecca nu neglija şi principala înde­
letnicire, pictura. Era ocupat şi cu zugrăvirea bi­
sericilor din Craiova. Se pomeneşte de Madona-
Dudu, astăzi dispărută. I i A P T E t i E T O D I K T »
Tipografia, din cauza plecării din oraş, se vede
şi din lipsa de timp, pentrucă din ce în ce se
ocupa mai mult cu pictura, a vândut-o lui Iosef a .ţtNin.uv .mira •wmvikzv
logofătul.
V.
Lecca n’a plecat din Craiova numaidecât după tV n» » 4*1IU,, mi 4 4«
ce şi-a vândut tipografia. In 1847 era încă aici, n»b. >r
cum se vede dintr’o scrisoare a lui Maiorescu.
In 1848, în timpul revoluţiei, era tot la Craiova.
Cu prilejul acelei revoluţii, s'au luat întinse mă­ Tpajirt 44 l'"”*'-»' MUi|!Tt J« ţivmi tT ^
suri contra profesorilor ardeleni cari urmau să fie MrTH *.*»« a«a*trfcţiMţ, mf aa
Tfjrvtf 4, m p,, 4 .
îndepărtaţi din şcoli, ca unii, cari în loc să se *'*r~.T i> nul aun »•»■ * »• '**rt 4t ■ « rfawMiaw
. *'•' »"
mărginească a preda şcolarilor moralul şi învăţă­
turile trebuincioase, s’au abătut dela datorie şi au a*
luat parte la revoluţie, întrebuinţând propaganda. rriroriK mixi.ecks.
Printre proscrişi era şi Lecca.
In acelaş an, Lecca e angajat să zugrăvească V 00% F.MI1IKML ^
tâmpla bisericii Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului. 'îaaszfs ’
A terminat lucrarea cu ajutorul unui nou pictor,
un elev al său, Mişu Pop. De aici Lecca a venit
la Bucureşti, fiind numit profesor la Sf. Sava.
In Bucureşti Lecca s'a ocupat numai de pictură,
zugrăvind cinci biserici, trecând apoi h un alt gen,
portretul. In 1850 i se încredinţează comanda stea­
gurilor pentru armată. Lucrarea cerea grabă, şi
Lecca îşi luă ca ajutor pe acelaş Mişu Pop. Ei
au făcut stema Munteniei pe drapelele oştirii. De
acum înainte lucru e din belşug. Cu ajutorul lui Cane tipărită in 1852 in fosta tipografie a Iui C. Lecca,
Pop zugrăveşte biserici. Theodor Aman i-a fost ajunsă atunci a lui Iosef şi Iancu Moisi (Acad. Rom.)
elev. L-a cunoscut şi Tătărăscu.
Pictorul a avut elevi, a adus noui lumini în Tipografia lui Lecca, cumpărată dela Carca-
arta sa. Valoarea artistică poate fi discutată. Me­ lechi, fostul tipograf dela Buda, vândută lui
ritul de întâiul pictor român rămâne. Mai rămâne Iosef legătorul, devenit apoi Samitca, s'a numit:
şi tipograful Lecca, cel care trăeşte într’un fel şi când Tipografia Naţională sau Ral ian Samitca, când
astăzi, şi iată cum: Ralian şi Ignat Samitca, pentru ca astăzi să poarte
In anul 1846, când a ieşit ultima tipăritură din cu mândrie numele uneia dintre celemai de seamă
teascul lui Lecca, găsim şi alte două cărţi tipărite instituţii de artă grafică: Scrisul Românesc.
la Georgs Albea nu, Iosef legătorul de cărţi şi Iată de ce pe frontispiciul marelui institut de
Iancu. Principalul din aceşti trei e al doilea, Iosef editură şi de artă tipografică de astăzi, ar trebui
logofătul sau legătorul, cumpărătorul tipografiei să se găsească şi chipul modest al lui Constantin
lui Lecca, ce prin 1853 * iscălea Samitca. Mai Lecca, întemeetorul de demult şi întâiul tipo­
s
înainte, de prin 1835, avusese o legătorie de cărţi. graf al Craiovei.
Iancu este geamgiul Iancu Moise —Taubmann. BARBU TEODORESCU