Page 41 - 1932-10
P. 41

4&4                                 B O A B E   D E  G R Â U










































                                  Localul inoit al Monitorului Oficial şi Imprimeriilor Statului.

          putini  de  lemn  de  ştejar  şi  cu  cercuri  de  fier,   Monitorul  Oficial  nu  se  poate  înţelege  însă
          spre  înlesnirea  udatului  grădinii».  Numele  lui   fără  o  altă  instituţie,  care  îl  întregeşte.  Ne-am
          Kiselev  începea  să  se  acopere  de  flori.  Aleea   deprins  să  le  întâlnim  unite  şi  nu  se  poate  să
          aceasta de verdeaţă, al cărei nume, aproape într'o  vorbim  de  unul  şi  să  nu  spunem  nimic  de  cea­
                                                           laltă.  Mă  gândesc  la  Imprimeria  Statului.  Pentru
                                                           atâţia  din  Bucureşteni,  cari  se  simţiau,  ca  mine,
                                                           atraşi  de  tipograficescul  meşteşug  şi  se  abăteau
                                                           prin  partea  din  bulevardul  Elisabeta  unde  seara,
                                                           din  gura  Cişmigiului,  se  vedeau  prin  peretele  de
                                                           sticlă  luminat  al  atelierelor  toate  maşinele  la  lucru,
                                                           Imprimeria  a  însemnat  totdeauna  chiar  mâi  mult
                                                           decât  Monitorul.  Astăzi  casa  s'a  schimbat  şi  far­
                                                           mecul s'a dus.
                                                             Acum  treizeci,  patruzeci  de  ani,  clădirea  aceea
                                                           cu  brâuri  roşii  de  cărămidă  şi  cu  brâuri  galbene
                                                           de  tencuială  stătea  singură  şi  văzută  din  toate
                                                           părţile.  De  dreapta  se  deosibea  bine  biserica  Sfân­
                                                           tul  Uie  Gorgani,  aşezată  pe  înălţimea  ei  ca  o
                                                           Mitropolie  sau  ca  un  Mihai  Vodă  in  miniatură.
                                                           Părea  numai  o  podoabă  a  Imprimeriei  Statului
                                                           ca  o  stemă  a  Bucureştiului  sau  a  Ţării  Româneşti
                                                           crestată  într'un  cap  de  coală.  De  partea  ceastă­
                     Localul Vcchiu al Monitorului Oficial.
                                                           laltă,  spre  Eforie,  era  un  singur  maidan  până  în
          sută  de  ani  de  sălbatice  schimbări  şi  de  atâtea   Dâmboviţă,  pe  care  se  ridicau  însă  corturile  pa­
          pricini  ca  să  ştergem  urmele  convieţuirii  primej­  noramelor  şi  bărcile  şi  căluşeii  copilăriei  noastre.
          dioase  cu  Ruşii,  nu  s'a  gândit  încă  nimeni  să-l   Pe  delătun  şi  peste  drum,  până  spre  Sărindar,
          înlocuiască,  e  şi  ea  un  monument,  mai  dăinuitor,   se  întindeau  anticarii,  cu  cărţile  lor  la  vedere,
          deşi mereu înnoit, decât oricare altul.          pe unde ne învăţaserăm să întârziem. In spate
   36   37   38   39   40   41   42   43   44   45   46