Page 51 - 1932-10

494 B O A B E D E G R Â U

iarba până şi pe piatră. Afară e atâta verdeaţă, — Ia ascultă, Alexe, — începu el din nou —
încât omul stând şi în cârciumă, îi joacă înaintea să spui acolo funcţionarilor tăi, adică pândarilor,
ochilor cercuri verzi. să păzească bine. N'au ce căuta în sat; să stea
încă dela uşe unii strigau: — « Bună dimineaţa !* la câmp.
dar nu se grăbeau să stea jos, pentrucă în mijlocul — Ştiu, moş Ivane, ştiu. Le-am spus. Oamenii
cârciumii Iovi povestea: cer, le-am zis, sau să păziţi bine, sau să vă dau
afară, fără vorbă. Să vă deschideţi bine ochii, am
zis, şi dacă prindeţi vreo vită prin ogoare — drept
la primărie. Şi amendă.
— Nu amendă, ci bătae, bătae ! Auzi, Alexe ?
— Ei, mai las'o, moş Ivane, prea eşti rău.
De ce nu le-o spui ciobanilor tăi, cari mereu
intră în arăturile străine?
— Cine? Eu? Ciobanii mei? Tu să-ţi ţii gura,
ai auzit? Ciobanii mei! De ce nu te uiţi la tine,
să vezi cum eşti; îmi datorezi de atâta vreme doi
poli şi nici până azi nu mi i-ai dat. Măgarule.
Ciobanii m e i . . .
— Nu vă certaţi! — se amestecă primarul.
— Stoiane, tu eşti tânăr, mai taci din gură.
Moş Ivane, nu te supăra. Ia ascultaţi ce-am să
vă spuiu: Eu sunt primar. Eu, ca să zic aşa, sunt
îmbrăcat în cămaşa legii şi ştiu ce fac. Nu vreau
să mă înveţe nimeni. De acum încolo, vă spuiu,
de cum s'o prinde cineva în bucate, fie el cioban,
fie văcar, de al nostru, de al vostru — tot una.
Amendă in toată regula. Aşa să ştiţi.
Nu băuseră încă, de aceea şi cearta se potoli
uşor. Aproape beat era numai Toraşco pietrarul,
care venise cel mai de vreme. Casa lui era aproape
sus pe deal. Intr'o vreme Toraşco începuse să
sape împrejur, ca să mai lărgească puţin curtea
casei, pentrucă n'avea încotro în altă parte. « Mă
lupt cu dealul!»— zicea el. Dar pe locul acela ieşi
o piatră bună şi Toraşco se apucă de pietrărie.
In jurul casei întotdeauna era acum grămădită
piatră gata de vânzare. Grămezile astea semănau
a ziduri de cetate. De aceea şi Toraşco spunea
adesea: « Nu vreau să ştiu de nimeni! Eu locuesc
în Port-Artur! *. Dar spunea asta când era beat
— Am fost pretutindeni. Am fost şi pe Mi- şi de aceea pronunţa: « Eu locuesc în Portartăr! *.
merlic şi pe drumul dela Duraşi. Ce să spuiu, Acum Toraşco tăcea. Cât timp a ţinut cearta,
ogoarele sunt aşa de frumoase, că nu-ţi vine îi ascultase pe toţi cu băgare de seamă. Nu era
să-ţi iei ochii dela ele. Secara este înaltă cât mine. de părere cu nimeni, pe nimeni nu-1 socotea drept.
De pe urma ploii de azi noapte s'a cam culcat, Dar avea rânduială în beţie şi încă nu venise clipa
dar se îndreaptă cum o dogori soarele. Mai ales când trebuia să vorbească. Acum asculta numai
grâul tău de toamnă, bade Alexe — se întoarse el şi cel mult privea cu furie şi îndelungat când pe
spre primar — ăl de pe Ceatârlac, zi-i sănătate. unul, când pe altul, ca şi când ar fi vrut să spue:
— Şi eu am acolo grâu de toamnă; l-ai văzut <* Măi, eu v aş da să înţelegeţi, dar bine că am
cum este? dinţii din faţă!» Şi de necaz bătea tare în masă
— Şi el e frumos, bade Mihale. Toate sunt cerând mereu rachiu.
frumoase. Vorba în cârciumă se linişti şi se împărţi. Intr'un
— Iovi are dreptate — zise moş Ivan. Bucatele colţ primarul cu câţiva oameni mai apropiaţi
sunt bune. Nimeni nu poate să spue dinainte că vorbeau de politică.
tot ce a semănat e al lui, până nu-1 bagă în hambar, — Drăgan iar s'a dus în oraş. C că vrea să
dar, de-o vrea Dumnezeu, anul ăsta o să avem un se plângă Subprefectului cerându-i să strice ale­
mare belşug. Numai că trebue păzit. Deaia, ştii gerea.
ce-am să-ţi spuiu, primarule ? Ia ascultă... — Aş, să aibă să ia.
Alţii vorbeau cu primarul şi moş Ivan trebuia — A fost nevastă-sa pe la noi. Nu ştiu, ar fi
să mai aştepte. zis ea, ce să facem cu Drăgan, o să-şi piardă capul