Page 59 - 1932-10

5 0 3 B O A B E D E G R Â U

al paisprezecelea călăreţii uşori cari au descoperit şi au în­ doctor, Iuliu Moldovan, e plin ca un stup de iniţiative şi de
temeiat Moldova. Am stat de multe ori la porţile Bucovinei planuri. Am ascultat acolo un cor şi o orhestră, din diletanţi,
chemat sâ mere mai departe şi să intru de acolo în văile Ma­ cari erau domni şi doamne din ce are mai ales Sighetul româ­
ramureşului. Alte ispite sau negindite piedici m'au oprit. nesc, de multă artă şi de mai multă încredere şi însufleţire.
Altul vine din spre Miazăzi prin Ţara Oaşului, de către Baia Cinematograful, atât de disputat până ieri, se pregăteşte să
Sprie pe la ocnele cele mari dela Sugatag. Pe el pornisem odată, se mute intr’un local mai potrivit, ca spaţiu şi ca apropiere
de miezul târgului. Biblioteca poate să mai crească. Sala de
gimnastică, împodobită cu Şoimii ei albi şi falnici, e un început
plin de indrăsnealâ şi de speranţă.
Am fost in sala de şedinţe a prefecturii, unde ne priveau
din pereţi tot felul de fişpani in haine de catifea găitănate,
dintre cari unii Români şi cu merite pentru deşteptarea sau
mai buna sure alor lor. Adunarea învăţătorilor din tot acest
judeţ risipit de munte a fost cu deosebire frumoasă. La urmă,
după cuvântările, care erau uneori nişte dări de seamă foarte
documentate, starea generală şi mai cu seamă culturală a
Maramureşului s’a dat la iveală întreagă, aidoma unor alcătuiri
din vale văzute de pe înălţime. Numai Moţii mai antă la fel.
Vrâncenii şi Huţulii, populaţie de munte, inclusă de lume.

Biserica veche din Bârsana

mai mult in închipuire, cu o trâsuricâ dusă de doi căiuţi,
ca să pot poposi şi pătrunde oriunde, de dragul satelor aşezate
mai ferit din calea oamenilor. Las la o pane drumul dela Năsăud,
pe valea Sălvuţei şi a Izei, ca prea lăturalnic. Trebuia să
pătrundem acum pe la Miazănoapte, venind cu trenul din
ţară străină, pe un drum care nu ne spune nimic şi ar trebui
părăsit cât mai curând. El nu e decât un semn şi o rămăşiţă
a relelor tocmeli dela tragerea hotarului in această margine
de pământ şi de neam românesc.
întâiul popas e in Sighet, oraş de aproape 2S.000 de locuitori,
aşezat intr'o adevărată peninsulă făcută de trei ape. Tisa,
Iza şi Rona. Zăvoarele marelui râu sunt aproape şi tot aproape Biserica din Onceşti
măgurile de dincolo pe care seara se aprind, ca nişte lumâ­
nărele intr'un pom de Crăciun, luminile electrice ale Slatinei muncitoare şi dârzâ, dar la o parte şi de desvoltarea obişnuită
cehoslovace. Oraşul are in mijlocul lui aceeaş înfăţişare de a ţării şi de urzeala economică modernă. De ad suferinţele
cetate cu cazărmi şi cazemate, a multor aşezări ardelene, mai mari decât aiurea, zvârcolirile de adaptare, protestele,
curăţite şi zidite din nou din ordin, dar se umanizează pe la încercările stângace de venire in ajutor şi trei, patru locuri
margini, unde se înveselesc nepăsătoare curţile şi grădinile. dureroase in corpul ţării. Mai rămâneau de străbătut satele,
Palatul cultural lăsat in seama • Astrei • şi mai cu seamă a pre­ ca să se descopere chiar acolo racilele şi poate leacurile, satele
şedintelui de despărţimânt, doctorul Ilea, din şcoala altui lungi mammureşene, înşirate pe văi ca pe nişte fire de mătase