Page 72 - 1932-10
P. 72
C R O N I C A 5 * 5
ca atare şi in sine, nu numai prin dog mi, dar prin înţelegere AMINTIREA LUI PÂR VAN. — O placă de marmură
a vieţii. A fost pentru mine a doua nepotrivire şi mirare. Nu a fost prinsă zilele trecute in patru şurupuri, intr'o fereastră
mi gândesc la oamenii cari prin studiu şi apoi prin impreju- oarbă a casei unde a locuit Pârvan. Elevii lui, cari nu vor
riri de ierarhie sociali ajung deţinători şi de atâtea oh ilu să-l uite, au ridicat-o acolo, in pasul trecătorilor, ca să-i si
stratori de înalte rosturi în învăţământ. Nu e vorba de un fi lească să cugete. Ea le spune neiertătoare, mereu cu aceleaşi
lozof de catedră, de cari avem mulţi, la patru universităţi şi cuvinte, următoarele: In această casă a locuit Vasile Pârvan
in mai multe societăţi sau cercuri filozofice, şi
in cazul cărora ar fi firi noimi si se mai caute
legi de origine geografică. Rădulescu-Motru se
desfăcea chiar pe acest fond oltenesc, şi prin
contrast, ca o minte pentru care lumea văzută şi
nevăzută sunt un prilej de întrebări. Ca printr'o
lege a firii lui, mai puternică decât legea pămân
tului care îl născuse, el inoia şi aci şi silea Ol
tenia lui dragă să dea in el anume un filozof şi
a nu altceva neamului românesc.
A treia nepotrivire şi mirare, numai in acea
singură confruntare a filozofului cu mediul pri
mordial, mi s’a dat la iveală chiar in legătura din
tre părintele lui sufletesc şi el. Mă gândesc la Eu-
frosin Poteca. Am mers cu d-1 Rădulescu-Motru
la mormântul de sub zidul de miazăzi al Mă
năstirii, unde cântă incă versurile lui Ion He-
liade Rădulescu săpate in piatră. Alături sunt
chiliile şi sălile ruinate în care a trăit, a meditat
La desvelirea plăcii lui Pârvan: Reprezentantul Ministerului Instrucţiei vorbind
şi a frământat oameni odinioară, tainicul egu
men. La fel de ruinată e şi amintirea lui. Cărţile i s’au risipit, in anii 1925—1927 şi a scris Getica evocând cu adâncă pă
acuma, de curând. Carnetul, in care işi făcea însemnările zilnice trundere trecutul cel mai îndepărtat al pământului românesc.
şi s'au păstrat atâtea trăsături ciudate şi îndrăzneţe, a ajuns in Asociaţia academică a foştilor membri ai Şcoalei Române
mâinile unui preot istoric, împiedicat insă de haina şi de darul lui din Roma. MCMXXXII *. îndărătul geamurilor de-alături
să împărtăşească o experienţă nerespectoasă totdeauna faţă se mişcă o perdeluţă. E ca şi cum locuitorul de sus, ridicai
de canoane şi de rânduelile cinului. A ajuns acuma, de curând. de pe hârtiile lui, s’ar uita ca odinioară la mulţimea care s'a
Şi unele şi altele, au fost în paza şi in stăpânirea moştenito adunat jos şi închide strada. E ca şi cum... Locuitorul de sus
rului direct al lui Eufrosin Poteca. Dar d-1 Rădulescu-Motru a plecat pentru totdeauna.
vorbeşte, aş cuteza să zic, olteneşte şi la fel, cu aceeaş duioşie Biruinţa lui Pârvan a fost întreagă, dar o biruinţă de ultimă
nevăzută şi înfrânată, de «al bătrân *, adică tatăl de carne, clipă. El şi-a pregătit-o in singurătate, cu o muncă fără pre
ca şi de Poteca, adică tatăl sufletesc. Eu mă aşteptam, nevinovat get. Mai târziu au venit şi prietenii! L-am regăsit după răz-
şi năvalnic, la trebuinţa unui studiu al personalităţii, la oste boiu foarte înconjurat şi complăcându-se în rostul de îndru
nelile fixării unui moment din istoria începuturilor filozofiei mător şi de tovarăş. Era ca un presimţ al despărţirilor apro
româneşti, înflorită tot aci, dintr’un vrej din altă parte, pe piate şi ca o încercare de legare de viaţă in alţii şi prin ei.
pământ oltenesc, la pregătirea unei monografii, care să fie Cu un an sau doi înainte de sfârşit începuse un fel de retra
şi o mărturisire de credinţă. Filozoful e însă altfel. El nu vrea gere in sine şi se depărtase încet de multe iubiri_______ Iar când
să facă din nişte stări de suflet şi fiori cari ii aparţin, prilej de a murit era singur. Se întâmplase o Duminică prea caldă şi
teoretizări, date apoi tuturor.' El e puţin ca stejarii din valea chiar cei mai apropiaţi ieşiseră undeva, afară din Bucureşti,
Motrului, cari se înalţă negri dintre frunzele căzute şi le lasă pentru câteva ceasuri, ca să se răcorească, şi poate şi ca să
vântului sau poeţilor trecători, ca să dea numai din sine, al se rupă de o prezenţă dureroasă. Pârvan a ales tocmai aceste
tele, la anul. ceasuri ca să plece. Sufletul lui mândru şi muncit şi-a lăsat
Aşa se arată, cel puţin în ce mă priveşte, personalitatea cul haina de lut in ascuns, fără martori. N'a mai văzut lacrimile
turală a d-lui Rădulescu-Motru. îmbogăţită nespus,în cursul altora şi a putut să şi le plângă pe ale lui nevăzut de nimeni.
atâtor ani, de cunoştinţe de viaţă şi de cunoştinţe de cane, ea Suntem mulţi in stradă, veniţi dela parastasul din Biserica
‘şi merge drumul sub ochii noştri miraţi, cu tinereţea şi neaş Amzei. Ştiu drumul, casa, copacii, fiecare piatră. Ani mulţi,
teptatul, de care m’am ostenit, poate cu mijloace prea ocolite, copilăria şi vremea întâilor indrăsneli, i-am petrecut pe-aici.
să dau o părere. In adânc se simte aceeaş conştiinţă încordată Pe după colţ se arăta cu sgomot, scufundându-se intr’o adân-
ca intr'un turn de unde se vede totul, dar in acelaş timp, fie cătură de prea multă greutate, a caldarâmului, tramcarul,
care cu rosturile adevărate şi fără surprinderi. Noi, cari i-am aproape de poveste, al lui Toma Blându, care venea de pc
trăit alături şi ne putem bucura de aceste bunuri, ii întregim uliţa Tirgoviştei, intra pe Podul Mogoşoaei, pe strada Bi
personalitatea şi suntem asemenea atmosferei care prinde şi serica Amzei şi se pierdea in Piaţa Mică. In casele, sub care
dă făptură razelor unui astru. Poate că alţii îl vor vedea altfel, ascultăm astăzi cântarea preoţilor, şedea băcanul Căciulescu,
dar noi l-am simţit şi l-am trăit aşa. Nouă nimeni nu ni-1 poate moştenitor şi el al lui Ghiţă Ion, părintele lui Take Ionescu.
t lua sau schimba. Erau ceva mai coşcovite decât acum, dar tot in drum şi fără
