Page 14 - 1932-11

532 B O A B E D E G R Â U

şi român. Gazeta de Moldova nu reţine din re­ niul şi publicului ocazie desfătându-se a se lu­
pertoriul trupei româneşti decât piesele: « Săhă- mina « . . . scrie « Gazeta de Moldova ». Amintim
stria dela Castro » şi beneficiul d-lui Luchian cu: din piesele jucate în iama 1853—54, «Un tânăr
« Ştrengarul din Paris » şi « Văduva Vicleană *. De grăbit *, « Băutura fermecată », « Minunea băiat de
asemeni aminteşte două traduceri: «Castelul Găi- l u t ! », « Mila lui Dumnezeu *, << Peticarul din Pa­
nei » şi « întâmplările diligenţei ». Numai ♦ repre- ris *, * Baba Hârca », « Margo », o Contesa de Po­
loboc », « Tuzu Calicul », « Doctorul Cinodinte »,
« Sora lui Jocris ». Actorii pe cari-i găsim pome­
niţi în această stagiune sunt: Poni, Bosie, Teo-
doru, Costache Teodorini, Luchian, Bălănescu,
Frim, Mogâldea, Porfiriu, Gheorghiu, Alexan-
drescu, Canari şi d-nele: Sterian, Maria Flech-
tenmacher, Sevastiţa, Gabriella Luchian, Sm. Me-
rişescu, Ionescu.
Trupa de operă italiană îşi deschide stagiunea
la 25 Septemvrie 1853 cu «Emani *. Joacă apoi
operele: « Lucrezia Borgia », « Italiana la Algir »,
« I Puritani »,« Trovatore *,« Linda di Chamounix »
şi « Rigoletto ».
Războiul Crimeii aducând peste Moldova su­
medenie de oştiri străine, Sterian şi Gatino se
retrag din direcţia teatrului neputând învinge vi­
tregia împrejurărilor. Domnitorul Grigore Ghica
acordă lui Delmary numai privilegiul trupei ita­
liene de operă cu o subvenţie de 1100 galbeni
pe an, iar direcţia trupei moldovene a Teatrului
Naţional o trece postelnicului Vasile Alecsandri
cu privilegiul unui contract pe zece ani şi o sub­
venţie anuală de 600 galbeni. Alecsandri întâm­
pină mari greutăţi pentru alcătuirea trupei şi abia
dacă se pot înjgheba câteva spectacole, cu reper­
toriu vechiu. In schimb, trupa italiană nu-şi în­
trerupe activitatea nici în acest an. La 27 Octom-
vrie 1854 joacă « Emani * în prezenţa Comisarului
Imperial al Sultanului în Principate, Derviş-Paşa.
N. Luchian, dupl o picturi de Octav Bincili La 25 Ianuarie joacă pentru onomastica Domni­
torului opera «Trovatore». Descurajat de greu­
zentaţiile operei italiene urmează a concentra toată tăţile întâmpinate în râvna sa pentru reînflorirea
plăcerea doritorilor de muzică » scrie cronicarul Teatrului Naţional, V. Alecsandri cere Domnito­
teatral al sus numitei gazete. Pe lângă operele rului să-l înlocuiască dela conducere pe timp de
vechi, trupa italiană joacă opere noui ca: ♦ Attila ♦ 4 ani prin Spătarul Dimitrie Cracti şi artistul Lu­
de Verdi, « Somnambula * de Bellini, « Linda di chian. Domnitorul încuviinţează cererea, dându-i
Chamounix * de Donizetti, « Figlia di Regimento * în seamă numai cenzura pieselor ce se vor repre­
tot de Donizetti şi « I Masnadieri • de Verdi. zenta. Mai apoi, numeşte pentru cenzură un co­
Cea mai mare parte din artiştii trupei de operă mitet teatral compus din: Postelnicul Costache Ne-
pe vară se duc la Galaţi unde, sub direcţia lui gruzzi, Vornicul Al. Donici şi Postelnicul Gh. Asachi.
Senior Ademolo, dau o serie de reprezentaţii, Deschiderea stagiunii 1855—56 are loc la 18 De­
foarte bine primite. cemvrie 1855 în vechiul teatru de varietăţi, acum
Nu mai puţin nefericită e şi stagiunea teatrală restaurat, în teatrul nou, rămânând să joace nu­
1853—54. Direcţia trupei naţionale e trecută că­ mai opera italiană. Trupa naţională înnumără ca
minarului Petru Sterian căruia i se dă ca asociat elemente pe: N. Luchian, Th. Teodorini, C. Bă­
artistul Gatino. Spectacolele nu se încep până la lănescu, N. Teodoru, St. Idieru, Alecu Gheor­
20 Decemvrie 1853 cu toată intervenţia iubitorilor ghiu, Aiexandrescu, Frim şi d-nele: Gabriella Lu­
de teatru ieşan pe lângă Consiliul orăşenesc şi chian, Merişescu, Sevastiţa, Maria Neculau, Elena
cu toate şfichiurile adresate guvernului, de ziarele Negroni. Regisor e Gatineau; capelmaistrul orhe­
timpului. « . . . A îmbrăţişa şi a încuraja Teatrul strei Ad. Flechtenmacher, talentatul compozitor
Naţional este deci cu atât mai mult de datoria, revenit dela Bucureşti. Piesele jucate sunt: « Sma-
că dupre a noastră poziţie, teatrul este plăcuta răndiţa, fata pădurarului », comedie cu cântece în
şcoală practică a limbei, a moralului şi a istoriei, 3 acte, de I. Dumitrescu, « Femeia cu doi bărbaţi »,
care deschid literatorilor mijloace de a cultiva ge­ « Cei şapte fii ai Sarei «, * Recrutul *, « Clopoţelul