Page 20 - 1932-11
P. 20

53*                                 B O A B E  D E   G R Â U

        caly,  care  e  şi  director  de  scenă  secundat  la  regi-   coana  Chiriţa  la  Paris*;  «S’a  pus  in  sfârşit  în
        sorat  de  V.  B.  Delmary,  este  de  fapt  animatorul   slujbă  Paraponisitul  *;  «  Un  poet  romantic  *;  «Ci-
         Teatrului,  dovedind  priceperea  şi  în  selecţia  re­  nel-Cinel * şi « Prăpăstiile Bucureştiului *.
         pertoriului  şi  în  distribuirea  rolurilor.  N.  Luchian   Naţionalul  Ieşan  deschide  stagiunea  la  3  Oc-
         îi  lasă  mână  liberă.  In  acest  an,  menţionăm  ca  şef   t  om  vrie  1871  cu  «Don  Cezar  de  Bazan  ».  Teo­
        al  orhestrei  Teatrului  pe  Eduard  Caudella  —   dorini,  care  joacă  rolul  principal,  lovit  chiar  în
         compozitorul  de  mai  târziu,  iar  ca  sufleur  —  adus   timpul  spectacolului  de  un  acces  de  alienaţie
         de  Pascaly  dela  Bucureşti,  pe  tânărul  Iancu  Luca   mintală,  de  unde  la  intrarea  în  scenă  fusese  primit
         Caragiali,  demiurgul  cu  care  se  mândreşte  azi   cu  ovaţii,  în  urmă  e  fluerat,  spectatorii  crezându-1
         literatura  dramatică  originală.  Actorii  ieşeni  ră­  beat.  Aslan  e  nevoit  să-i  rezilieze  contractul  şi
         maşi  fără  angajament,  alcătuesc  o  trupă  şi  fac  o   nefericitul  actor  moare  după  un  an  la  Bucureşti,
         stagiune de iarnă la Bârlad.                    fiind  regretat  şi  de  Ieşeni  cari-i  cunoşteau  cali­
                                                         tăţile  de  mare  actor  şi  de  Craioveni  al  căror  Tea­
                                                         tru  Naţional  îl  avusese  pe  Teodorini  drept  în-
                                                         temeetor.
                                                            Din  repertoriul  jucat  apoi,  reţinem:  «Nebunia
                                                         de  Amor  *,  în  care  noua  angajată  Raluca  Stavrescu
                                                         reputează  un  succes  deosebit  ;  «Călugăriţa  sân­
                                                         gerândă  *,  în  care  au  excelat  Matilda  Cugler  şi
                                                         Raluca  Stavrescu;  *  Marchiza  de  Şennetar  *;  «  Ralf
                                                         Banditul  *;  «Două  vite  încălţate  •;  «Caşmirul
                                                         verde*;  «Parizianul*;  «Paul  Jones  *;  «întâm­
                                                         plările  diligenţii»;  «Treizeci  de  ani  sau  viaţa
                                                         unui  jucător  de  cărţi  *;  «Intr'un  noroc  »,  piesă
                                                         în  care  a  jucat  însuş  directorul  teatrului,  Th.
                                                         Aslan,  alături  de  d-na  R.  Stavrescu,  şi  altele.
                                                         O  remarcabilă  atitudine  critică,  constructivă,  are
                                                         în  acest  an  ziarul  «  Curierul  de  Iaşi  *.  Direcţiei  îi
                                                         atrage  atenţia  să  nu  joace  «numai  opuri  străine
                                                         şi  nici  un  op  românesc,  căci  teatrul  se  numeşte
                                                          naţional!  Cu  ce  logică?...  *  Apoi,  în  locul  sacri­
                                                         ficiilor  aducerii  de  decoruri  şi  maşinării  din  străi­
                                                          nătate  pentru  montarea  unei  piese  ca  «Ralf  Ban­
                                                          ditul  *  cronicarul  scrie:  «Onor  direcţie  ar  trebui
                                                         să  facă  acele  sacrificii  îngrijindu-se  de  artişti
                                                          buni,  în  număr  suficient,  şi  de  opuri  teatrale  de
                                                          valoare  în  diferitele  ramuri  ale  dramei.  Afară  de
                                                          aceste,  trebui  să  se  îngrijească  chiar  şi  cu  sacrificii
                                                          de  buna  traducţie  a  tutulor  opurilor  traduse.  Şi
                                                          limba  acestor  opuri  trebue  să  fie  limba  românească
                                                          curată,  îngrijită;  pentrucă  limba  din  teatru  trebue
                            Th. As lan                    să  fie  model,  limba  autentică,  după  care  să  se
                                                          orienteze  societatea.  Teatrul,  astfel  are  să  fie  con­
           Iată  însă  că  pentru  stagiunea  1871—1872,  Ne-   servatorul  şi  înnobilatorul  limbii  naţionale  ».  Ace-
         culai  Luchian  renunţă  la  direcţia  teatrului,  trecând   laş  cronicar  nu-i  cruţă  nici  pe  actori.  Lui  N.
         concesia  pentru  restul  de  4  ani  lui  Tudor   Luchian  nu-i  iartă  exagerările  jocului  şi  nici  con­
         Aslan.  Trupa  alcătuită  de  noul  director  înumără   cesiile  ce  face  galeriei  şi  parterului.  Iar  majorităţii
         şi  o  serie  de  artişti  noui  veniţi  dela  Craiova:  Theo-   actorilor  le  impută,  fie  că  nu-şi  înţeleg  rolurile,
         dor  Teodorini,  Maria  Teodorini,  Ion  şi  Matilda   fie  că  nu  le  stăpânesc  bine  încât  sufleurul  asur­
         Tănăsescu,  Constantin  şi  Maria  Petrescu,  Raluca   zeşte   urechile   spectatorilor...   Comedia-vodevil
         Stavrescu.  Din  Iaşi,  găsim  pe:  Mihail  Galino,  N.   «Două  vite  încălţate  *  îl  indignează:  «Iată  o
         Luchian,  Al.  Gheorghiu,  Mihai  Popovici,  Ion   piesă  care  începe  cu  slănină  şi  termină...  prin
         Filipescu,  Petru  Bucicov,  Lazăr  Maurival,  Sm.   tuşă  măgărească...  La  noi  familia  este  părintele,
         Merişescu,  d-ra  Matilda  Cugler,  Maria  Dumi-   mama  şi  copila,  care  vin  să  asculte  şi  nu  trebue
         traşcu, Luţa Botez, Stoenescu, 10 elevi şi 10 eleve.  ca  scena  să-i  facă  a  fi  jenaţi,  a  roşi  în  lojile  lor  ».
           înainte  de  deschiderea  stagiunii,  Matei  Millo,   Direcţia  se  pare  că  recunoscu  dreptatea  atacu­
         care  se  găsea  în  drum  spre  Bucureşti  cu  trupa  sa,   rilor.  Repertoriul  naţional  este  repus  la  locul  de
         joacă  trei  seri  la  Iaşi,  din  repertoriu-i  favorit:   cinste,  jocul  actorilor  e  mai  îngrijit,  alegerea  pie­
         «  Millo  director  *;  «  Paraponisitul  »;  «  Paraclise­  selor  mai  atent  făcută.  Se  joacă:  «Scara  Mâţii  *,
         rul  *;  «Chera  Nastasia  *;  «Barbu  Lăutaru  *;  «Cu­  operetă  naţională  de  V.  Alecsandri;  «  Cuiul  în  pe-
   15   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25