Page 23 - 1932-11

SANDU TELEAJEN: TEATRUL NAŢIONAL DIN IAŞI 541

basul C. Cortez pe care publicul îl aclamă la rească şi îmbărbătată a limbii româneşti, ne pare
fiecare cădere de cortină, ca pe un protagonist. un succes foarte însemnat, oricât de neînsemnat
Presa relevă, pentru munca depusă alături de ar părea unor ochi mai puţini pătrunzători. Astfel
artişti, şi pe maestrul conducător P. Mezzeti, pe vedem accentuându-se, îndreptăţirea farsei, căci o
regisorul V. B. Delmary şi pe pictorul Giorgio farsă poate fi clasică chiar, ceea ce un francez
Fredas. Reprezentaţia place atât de mult publi­ n’ar admite niciodată. De aceea farsele lui Moliere
cului, încât «Fata mamei Angot » atinge în tot sunt clasice, pe când dramele lui Racine şi Corneille
cursul lunii Martie un număr de io spectacole, şi cum se mai numesc aceşti iluştri mergători pe
un adevărat record pe acele vremuri. Acest lucru cataligi nu sunt de fel clasice, ci nişte imitaţii
îl îndeamnă pe Th. Aslan să plece într’un turneu slabe şi greşite ale tragediei a n t i c e . . . ».
prin ţară. Şi succesul operetei «Fata mamei An­ Pe lângă amănuntul preţios pe care-1 găsim
got » nu se desminte, trupa ieşană jucând-o la aci privitor la războiul dus de marele Grigore
Bacău de 2 ori la Galaţi şi Brăila de câte 3 ori, Manolescu împotriva influenţei şcoalei declama­
la Focşani de 3 ori, la Tecuci de 8 ori şi la Bucu­ torii franceze asupra majorităţii actorilor români
reşti de 8 ori '). de pe atunci, reţinem şi savuroasa observaţie
In stagiunea 1875—1876, Primăria Iaşi văzând critică asupra teatrului clasic francez. Pentru cro­
starea materială înfloritoare a Teatrului Naţional, nicarul ieşan, Racine şi Corneille sunt mergători
îşi retrage subvenţia pe care i-o acorda anual. pe catalige ! . . .
Th. Aslan nu se descurajează. Angajează elemente In aceeaş vară a anului 1876, artistul Pechea
artistice în vederea unei stagiuni de operete, vode­ Alexandrescu despărţindu-se de colegii dela « Cha-
viluri şi comedii, şi deschide stagiunea la 6 Noem-
vrie 1875 cu opereta * Girofle-Girofla» de A.
Vanloo, tradusă de G. Bengescu, primită de către
public cu acelaş entusiasm ca şi «Fata mamei
Angot ».
In Decemvrie se reiau din succesele trecutelor
stagiuni: * Lipitorile satelor * de V. Alecsandri şi
«Don Juan de Marana ». In Ianuarie se joacă
opereta bufă «Principesa de Trebizund » cu mu­
zica de Offenbach, iar libretul de G. Nuitter şi
Trofeu, în care s’au remarcat artistul M. Popovici
şi artista Sm. Merişescu. In Februarie se joacă
o comedie în versuri de G. Sion, «Alegerea de
deputaţi », şi opereta originală « Scaiul bărbaţilor »
de G. Bengescu, cu muzica de Emil Lehr — capel-
maistrul orhestrei Teatrului.
In vara anului 1876, artiştii Grigore Manolescu,
Ionescu, M. Arceleanu şi Pechea Alexandrescu,
deschid la grădina «Chateau aux Fleurs * un
Teatru de vară. «Curierul de Iaşi» priveşte cu
simpatie încercarea tinerilor actori şi le laudă na-
turaleţa vorbirii şi a jocului pe care generaţia
veche de actori, afară de Millo, n'o au. Cităm
un fragment din cronica ce publică în Nr. 74
din 1 Iulie 1876:
... «D-l Manolescu are o voce simpatică in
rolurile sale de servitor naiv, şi un joc de scenă
foarte bogat şi variat, precum în «Ordinul este
de a sforăi » şi in « Cei doi surzi ». Noi îl cunoaştem
din parodiearea d-lui Pascaly, a cărui pronunţie gre­
şită şi exagerări scenice, d-l Manolescu le-a re­
produs cu atâta succes în «Năbădăile Dramatice ».
«Intr’adevăr, ne bucurăm mult văzând un în­ Gr. Manolescu in Hamlet
ceput de emancipare de nefasta influenţă franceză,
cu toate ideile ei pe dos despre clasicism, cu miş­ teau aux Fleurs * înjghebează o nouă trupă de co­
carea ei pe cataligi, cu vorba afectată şi pronunţia medii cu care joacă în teatrul de vară din Grădina
falsă. Reîntoarcerea la natură şi la pronunţia fi­ Primăriei, de pe str. Lăpuşneanu.
Th. Aslan retrăgându-se dela direcţia Teatrului
*) Vezi: Th. T. Burada. Istoria Teatrului in Moldova. Naţional, Primăria încredinţă sarcina aceasta pen­
Voi. II, pag. 305. tru anul teatral 1876—1877, artiştilor fruntaşi