Page 4 - 1932-11
P. 4

5 2 2                              B O A B E   D E  G R Â U

       dc  Voltaire  şi  «  Iunius  Brutus  *  de  Alfieri,  în  lim­  Chloe.................................D-na Elena Şubin, năs­
       bile pe atunci la modă: greacă şi franceză.                                 cută Ghica
         Reprezentaţiile  acestea  sunt  întâiul  mare  succes   Păstorul Mirtil . . . .  Prinţul Ghica, fratele
       repurtat  asupra  prejudecăţilor  vremii.  A  fi  actor                     d-nei Şubin
       pe  atunci,  se  socotea  ca  un  luciu  de  râs  şi  bat­  Lizis — închinătorul
       jocură,  actorul  era  un  «caraghioz  *,  un  «paiaţ  *   lui Amor........................Costachi Sturza
       sau  «ghiduşar  »,  care  trăia  în  afara  legilor,  con­  Pentru  reuşita  acestei  îndrăzneţe  întreprinderi,
       damnat  de  pravilă  si  afurisit  de  legile  bisericeşti.   Gheorghe  Asachi  e  călduros  sprijinit  de  însuş
       Şi,  iată  că,  în  1816,  fiul  unui  modest  preot-căr­  marele  mitropolit  Veniamin  Costachi,  care  asistă
       turar  din  târguşorul  Herţa,  mintea  luminată  de   la  spectacol,  şi  de  Postelnicul  Al.  Beldiman.  Suc­
       o cultură superioară, sufletul nobil şi patriotul  cesul  obţinut  marchează  o  adevărată  revoluţie  în
                                                        desvoltarea  culturală  din  acel  timp.  Asachi  prinde
                                                        curaj,  pregăteşte  noui  spectacole,  între  care  şi
                                                        «Alzira  »,  tragedie  în  5  acte  de  Voltaire.  Dar  nu
                                                        toţi  boierii  văd  cu  ochi  buni  acest  început  de  miş­
                                                        care  culturală  prin  teatru.  Intriga,  acel  instrument
                                                        la  modă  al  epocilor  de  întuneric  şi  absolutism,
                                                        îşi  face  drum.  Consulul  rusesc  sfătueşte  pe  însuş
                                                        Domnitorul Scarlat Calimah: *)
                                                        ...  «să  nu  mai  învoiască  astfel  de  arătări  care
                                                        strică năravurile feciorilor de boieri ».
                                                          Asachi,  totuş,  nu  se  dă  bătut.  îşi  continuă
                                                        opera,  alăturând  clasei  de  muzică  voi^lă  ce  în­
                                                        fiinţase  la  Trei-Erarhi  cu  harpistul  Paulices,  şi  o
                                                        clasă  pregătitoare  de  teatru,  la  care  el  însuş  predă
                                                        lecţii.
                                                          In  1820  găsim  din  nou  la  Iaşi  o  trupă  rusească,
                                                        trupa  de  comedii  a  lui  Chenzel.  In  1821  vine  şi
                                                        o  trupă  nemţească.  Spectacolele  au  loc  în  casele
                                                        boierului  Canta.  In  acest  timp  româneşte  nu  se
                                                        mai  joacă,  deoarece  Gh.  Asachi,  numit  agent  di­
                                                        plomatic  de  Domnitorul  Ioniţă  Sturza,  a  plecat
                                                        la Viena.
                                                          Şi,  se  pare  chiar,  că  până  la  1832,  nici  o  repre­
                                                        zentaţie  teatrală  nu  s’a  mai  dat  în  capitala  Mol­
                                                        dovei.  Anul  1832,  în  schimb,  prezintă  o  însemnă­
                                                        tate  deosebită  pentru  istoria  Teatrului  Moldo­
                                                        venesc.  In  acest  an  vine  la  Iaşi  trupa  franceză
                                                        a  fraţilor  Foureaux,  Joseph  şi  Baptiste.  Aceştia
                                                        construesc  în  casele  Talpan  un  «Teatru  de  Va­
                                                        rietăţi  *  şi  încep  o  serie  de  reprezentaţii  care,  pe
                          Gh. Asachi                    lângă  că  sunt  mult  gustate  de  public,  trezesc  din
                                                        nou  dorinţa  patrioţilor  moldoveni  să  aibă  şi  ei
       de-apururi  vrednic  de  laudă  Gheorghe  Asachi,   un  teatru  în  care  actorii  români  să  joace  în  limba
       deşi  tânăr,  câştigă  nu  numai  izbânda  înfruntării   românească.
       prejudecăţilor  vremii  dar,  mai  ales,  pe  aceea  a   După  un  an,  la  1833,  trupa  franceză  e  luată
        dreptului  afirmării  limbii  româneşti  în  mijocul  si­  sub  protecţia  înaltei  Ocârmuiri,  iar  Sfatul  Admi­
        mandicoaselor  feţe  de  boieri  din  «târgul  Eşilor  •,   nistrativ  ii  acordă  o  subvenţie  de  800  galbeni  pe
        boeri  cari  nu  puteau  auzi  şi  vorbi  până  atunci   an.  Acest  fapt  nu  e  lipsit  de  urmări.  Asachi  s’a
        decât  greceşte  şi  franţuzeşte,  graiul  românesc  în-   reîntors  acum  din  străinătate.  Plin  de  neastâmpăr,
        trebuinţându-1  in  silă  când  vorbeau  cu  slugile,   îşi  reîncepe  activitatea  şi,  la  10  Aprilie  1834,  dă
        cu  robii  ţigani  ori  cu  rumânii  cei  proşti  de  pe   o  reprezentaţie  cu  diletanţi  numită:  «  Serbarea  pă­
        moşiile  lor.  îndrumând  curentul  pentru  «teatrul   storilor  moldoveni  *  în  care  se  proslăvea  virtutea
        de  societate  *  ce-şi  făcuse  cale  în  sufletele  tine­  ostăşească a luptătorilor Moldovei.
        rilor  feciori  de  boieri  moldoveni,  Gh.  Asachi  tra­  Cu  ocazia  reprezentaţiei  dată  la  urcarea  pe  tron
        duce  în  limba  românească  pastorola  «Mirtil  şi   a lui Mihail Sturza-Voevod, pe lângă piesele fran-
        Chloe  »  de  Gessner  şi  Florian  şi,  ajutat  de  mlădi-
        ţele  familiilor  Ghica  şi  Sturza,  o  joacă  în  casele   *) Vezi: « O scurtă privire retrospectivă asupra Teatrului
        Hatmanului  Ghica  Costachi  în  seara  de  27  De­    Moldovenesc * de Em. Manoiiu. Tipografia Goldner, Iaşi
        cemvrie 1816. Rolurile şi interpreţii au fost:   1925-
   1   2   3   4   5   6   7   8   9