Page 60 - 1932-11
P. 60

57»                                B O A B E   D E   G R Â U
          —  Eşti  un...  —  continuă  celălalt,  dar  n’avu   răsturnă  casa,  scotoci  prin  podul  de  fân  şi  prin
        timp  să  isprăvească.  Un  picior  în  burtă  îl  făcu  să   desişul  câmpurilor,  dar  fără  folos.  Abia  după  două
        se  rostogolească  în  noroiu.  Nu  prea  era  bătrân   zile,  întristatul  Ludovic  putu  să-şi  regăsească
        tutorul,  dar  ghemuit  acolo  la  pământ,  făcea  milă.   bunul  stăpân:  asemenea  unui  animal  imens  şi
        Lorens  nu  vroi  să  se  învierşuneze  mai  mult  în   negru  de  smoală,  plutea  înăuntrul  cisternei  mari
        contră-i.                                       din pivniţă, mort, înecat în tămâioasă.
          —  Nu  crezi că mi-ai spus tot ce aveai de spus? —   Era  îngrozitor.  Nimic  din  solemnitatea  proprie
        îi zise congestionat.                           a  morţii  nu  avea  acel  corp  rotund  şi  noroit.  Tot
          Dar  celălalt  nu-şi  ţinu  frâul;  cuprins  cum  era   caraghios era, deşi era veşnic.
        de  furia  lui  nebună,  cu  măciucoiul  ridicat,  se  zvârli   Bietul  Ludovic,  colo  sus  pe  scăricică,  plângea
        şi  mai  furios  asupra  eroului  nostru,  care  abia  avu   cu şiroaie de lacrimi.
        timpul să se dea la o parte.
          Altădată,  copil,  singur,  în  faţa  a  doi  marinari   Ce  vin  turbat,  tămâioasa  de  pe  dealurile  noa­
        cari  se  luptau  cu  cuţitele,  am  auzit  un  asemenea   stre  marine!  Viţa,  când  încă  e  arbust,  iese  din
        sgomot  de  paşi.  E  grozav!  S'ar  spune  că  e  o  fâ-   pietriş  prin  puterea  muşchilor,  uscată  şi  sucită
        şâitură de frunze uscate.                       ca  un  braţ;  şi  începe  să  înverzească.  Soarele  de
          Lorens  se  văzu  pierdut.  Pus  cu  spatele  la  pe­  îndată  o  arde,  cânturile  mării  o  secătuesc;  şi  totuş
        rete  în  faţa  agresorului,  nici  nu  se  gândi  să  cheme   vinul  acela  e  grozav.  Iese  din  butoiu  cu  furie  ca
        ajutor, şi trăgând afară arma pe care o ţinea ascunsă,   un  motan:  suflă,  mârâie,  spumează.  In  paharul
        ridică  cocoşul  şi  trase.  Sfâşie  văzduhul  un  rânjet   deschis,  după  ce  spuma  se  trece,  pare  că  se  po­
        oribil,  iar  omul,  sub  muşcătura  archebuzei,  se   toleşte,  şi  când  colo  nu  e  aşa.  Un  pahar  din  vinul
        prăvăli  la  pământ  cu  pieptul  spart  de  o  jumătate   acela este ca un pumn perfid în plin stomac.
        libră de plumb.                                    In  dimineaţa  aceea  de  Octomvrie,  în  răcoroasa
          In  ziua  următoare,  când  interveni  poliţia,  mor­  pivniţă  a  Lorensilor,  innăcreala  plăcută  a  tămâioa-
        tul  fu  găsit  întins  acolo  pe  pragul  casei  cum  îl   sei  întrecea  toate  mirosurile,  şi  se  auzea  cum  plân­
        văzuseră  ai  casei  şi  alţi  oameni  noaptea,  dar  uci­  gea Ludovic.
        gaşul  nu  fu  găsit.  Care  zicea  că  l-ar  fi  văzut  aler­  (urmează)   FABIO TOMBARI
        gând  peste  câmpii  ca  năuc,  care  făcea  ipoteza
        că  ar  fi  plecat  chiar  în  aceeaş  noapte  spre  Ame­    Din italieneşte de Gino Lupi fi Laz zaro Lax
        rica.  Dar  ceva  precis  nu  ştia  nimeni.  Brigadierul         Cu desene de I. Teodor eseu Sion
   55   56   57   58   59   60   61   62   63   64   65