Page 60 - 1932-11

57» B O A B E D E G R Â U
— Eşti un... — continuă celălalt, dar n’avu răsturnă casa, scotoci prin podul de fân şi prin
timp să isprăvească. Un picior în burtă îl făcu să desişul câmpurilor, dar fără folos. Abia după două
se rostogolească în noroiu. Nu prea era bătrân zile, întristatul Ludovic putu să-şi regăsească
tutorul, dar ghemuit acolo la pământ, făcea milă. bunul stăpân: asemenea unui animal imens şi
Lorens nu vroi să se învierşuneze mai mult în negru de smoală, plutea înăuntrul cisternei mari
contră-i. din pivniţă, mort, înecat în tămâioasă.
— Nu crezi că mi-ai spus tot ce aveai de spus? — Era îngrozitor. Nimic din solemnitatea proprie
îi zise congestionat. a morţii nu avea acel corp rotund şi noroit. Tot
Dar celălalt nu-şi ţinu frâul; cuprins cum era caraghios era, deşi era veşnic.
de furia lui nebună, cu măciucoiul ridicat, se zvârli Bietul Ludovic, colo sus pe scăricică, plângea
şi mai furios asupra eroului nostru, care abia avu cu şiroaie de lacrimi.
timpul să se dea la o parte.
Altădată, copil, singur, în faţa a doi marinari Ce vin turbat, tămâioasa de pe dealurile noa­
cari se luptau cu cuţitele, am auzit un asemenea stre marine! Viţa, când încă e arbust, iese din
sgomot de paşi. E grozav! S'ar spune că e o fâ- pietriş prin puterea muşchilor, uscată şi sucită
şâitură de frunze uscate. ca un braţ; şi începe să înverzească. Soarele de
Lorens se văzu pierdut. Pus cu spatele la pe­ îndată o arde, cânturile mării o secătuesc; şi totuş
rete în faţa agresorului, nici nu se gândi să cheme vinul acela e grozav. Iese din butoiu cu furie ca
ajutor, şi trăgând afară arma pe care o ţinea ascunsă, un motan: suflă, mârâie, spumează. In paharul
ridică cocoşul şi trase. Sfâşie văzduhul un rânjet deschis, după ce spuma se trece, pare că se po­
oribil, iar omul, sub muşcătura archebuzei, se toleşte, şi când colo nu e aşa. Un pahar din vinul
prăvăli la pământ cu pieptul spart de o jumătate acela este ca un pumn perfid în plin stomac.
libră de plumb. In dimineaţa aceea de Octomvrie, în răcoroasa
In ziua următoare, când interveni poliţia, mor­ pivniţă a Lorensilor, innăcreala plăcută a tămâioa-
tul fu găsit întins acolo pe pragul casei cum îl sei întrecea toate mirosurile, şi se auzea cum plân­
văzuseră ai casei şi alţi oameni noaptea, dar uci­ gea Ludovic.
gaşul nu fu găsit. Care zicea că l-ar fi văzut aler­ (urmează) FABIO TOMBARI
gând peste câmpii ca năuc, care făcea ipoteza
că ar fi plecat chiar în aceeaş noapte spre Ame­ Din italieneşte de Gino Lupi fi Laz zaro Lax
rica. Dar ceva precis nu ştia nimeni. Brigadierul Cu desene de I. Teodor eseu Sion