Page 61 - 1932-11

C R O N I C A 5 8 1

treci ton ale Bucovinei. Bogdan şi cei dinţii Muşatini triscseri care au slujit-o amândoi cu fapta tot atât cât au slujit-o cu
numai hotarele acestei grădini, care trebuia lucrată şi întărită, amintirea ei.
ca să nu fie săpată de tot felul de primejdii. Alexandru cel Bun Neamul nostru a trăit de atunci cincisute de ani, trecând
a fost bunul grădinar trimis de Dumnezeu, care treizeci şi doi prin minunate întâmplări. Ceea ce era in acele timpuri de ieşire
de ani s’a ostenit, dela marginile Pocuţiei până sub meterezele din Evul nostru Mediu numai o presimţire sau o devălmăşie
Cetăţii Albe, ca să înalţe aci, in zarea Răsăritului nesigur, o nelămurită, s'a închegat astăzi in tipare nezdruncinate de Stat.
Românii erau şi la inceputul secolului al cincisprezecelea un
singur popor, care îşi dădea seama de acest adevăr de câte ori
se întâlnea cu părţi ale lui in diferite unghiuri ale pământului
locuit de el, dar valurile politice il desfăcuseră in trei aripi. Ţara
Românească se întărea ca alcătuire de sine stătătoare in jurul
lui Mircea, Moldova, a lui Alexandru, iar Românii din Tran­
silvania erau in aşteptarea lui Ion Corvin de Huoiade, a lui
Iancu Vodă, al cărui nume incepe să capete răsunet incâ din
ultimii ani de domnie al lui Alexandru cel Bun. A fost atunci
ca o eroică înflorire a neamului românesc, ieşit deodată cu o
întreită silinţă la orizontul istorici, unul singur in trei fiinţe
deosebite.
In acest judeţ sfânt al Neamţului, unde s’a ridicat întâia
mănăstire a Moldovei, dela Neamţ, căreia i-a urmat Bistriţa
de aici, locuri de închinare şi totodată inalte şcoli, trebue să

Mănăstirea Bisthţa Buciumaşii

gospodărie pentru secole şi secole. Sate şi târguri au fost
înjghebate, de sub munte unde erau mai dese, până in vederea
Mării şi a corăbiilor genoveze, drumuri s’au umplut cu care
cu mărfuri şi cu negustori, mănăstiri ca aceasta s’au ridicat,
intre ale căror ziduri diecii şi cronicarii s'au apucat să scrie,
ca să se păstreze urmaşilor, istoria începuturilor, tratate cu
ţările vecine s’au încheiat, lupte s’au dat, in ţară şi in afară,
până la Marea cu ţărmuri cu chihlibar a Balticei sau in părţile
tătăreşti şi munteneşti de Miazăzi. Pentru aşezarea politică
a ţării Domnul işi dădea seama că trebue să urmărească in
acelaş timp aşezarea ei economică şi culturală. El nu s’a dat
indătrăt dela nici o jertfă ca să-şi ajungă acest gând. Iar noi,
astăzi, refăcând toată această viaţă din fărâme de dovezi de
odinioară, păstrate in hrisoave, in câte un patrafir meşteşugit Mulţimea M. S. Regele
cusut, sau in spusele străinilor, deosebim liniile unui adevărat
program de domnie, urmărit fără abatere, şi care ne umple de ne fie cu deosebire drag să ne întoarcem in trecut şi să desco­
uimire şi de recunoştinţă. Peste puţini ani, alt Muşatin, venit perim legăturile noastre fără de moarte cu el. Trecutul acesta,
cu ajutor pe aceleaşi drumuri pe care venise Alexandru, stră­ vechiu de cel puţin o mie optsute de ani, e însemnat de figuri
lucitul unchiu, avea să ducă mai departe ceea ce el intemeiase. luminoase, cum e cerul senin al nopţii, de stele şi luceferi.
Ştefan cel Mare aproape nu se poate înţelege fără Alexandru Intre ele se deosebeşte Voevodul pe care il sărbătorim astăzi,
cel Bun. Pe umem lor s’a rezemat şi s’a păstrat Moldova, pe cu numele lui de blândeţe, ca o zâmbitoare binecuvântare pusă