Page 64 - 1932-11

584 B O A B E D E G R Â U

Alţi, Tenori. Arătau locul coriştilor pe cari Ii aşteptau. In ca preot, cu nădejdi şi cu drepturi episcopale, şi a fost as trucat
acest sat, Becicherecul Mic pe nume, loc pe vremuri de trestişuri, in pământ intr’o zi Îngheţată din 1818, Ghenarie in 22. Cu
de bălţi şi de vănători mari nemeşeşti de raţe, s'au adunat, trei zile inainte murise de boală intr'un spital din Timişoara-
afară de alt popor, nu mai puţin de 3400 de cântăreţi din Condica de morţi a satului, scrisă sârbeşte, in care se găseşte
gură şi din fanfare. Parcă numai cu suflarea melodioasă a şi numele lui împreună cu toate aceste date, stă pe masă,
gurilor lor voiau să dea jos pânza care acoperea monumentul intre sfeşnicele parastasului, şi peste ea ne aplecăm, răsfoind-o
bunului bănăţean, Dimitrie Ţichindeal. Un capitol din istoria înfioraţi, de secolul şi mai bine trecut peste ea şi peste oameni 1
şcoalei româneşti, a literaturii noastre şi a luptelor naţionale pe cari-i adăposteşte, ca un alt cimitir al amintim. Hârtia e
dela acest hotar bătut de toate primejdiile se desveleau acolo dintr’un fel de pergament bătrân, şi cerneala, din cele care nu
odată cu chipul de bronz. se şterg. Pi cum de ploaie cad fără să ude sau să spele. Biserica

Mulţimea la adunarea Agrului, cu vedere spre Biserica cetăţii Fotopress
Pentru noi, cei de astăzi şi trăitori in alte părţi ale ţării, decât ortodoxă a Banatului atârna atunci de mitropolia sârbească
Banatul, Ţichindeal viază mai cu seamă in Epigonii lui a Carlovăţului, care, prinzând strâns in cadrele ei pe Români,
Eminescu. E acolo numai o jumătate de vers, care poleieşte incerca să-i sârbizeze. Cel care a luat lupta cu ea şi a doborit-o
insă pentru totdeauna, ca dintr'o răsfrângere de cearcăn de a fost tocmai acest biet catihet, învăţat la şcolile sârbeşti şi
sfânt, figura tainică şi cu nume cântător ca un zurgălău dea­ popularizator de literatură morală şi didactică tradusă sau
supra unei zăpezi proaspete: Ţichindeal gură de aur. Local­ prelucrată după Dositei Obradovici, născut in Ciacova Ba­
nicii cred că poetul l-a aflat intr’una din pribegiile lui arde­ natului din părinţi sârbi la 1739, fost profesor al fiilor Balşitor
leneşti, in vara lui 1868, când se afla cu trupa Pascali la Timi­ din Moldova cunoscător de româneşte încă de-acasă şi înce­
şoara. In aceeaş vreme şi chiar mai de mult, Eminescu, admi­ pător al perioadei eroice a literaturii sârbeşti. Un cuvântător
rator atunci al lui Eliade, putuse să-l întâlnească insă in pre­ dela desvelirea monumentului aminteşte de o vorbă a lui
ţuirea peste măsură de caldă a părintelui literaturii româneşti Ţichindeal, in luptă cu superiorii lui sârbi, că dacă ei sunt
sau in alte izvoare. Oricum ar fi, iată-1 pe scriitorul Ţichin­ oţel, el e cremene, şi spune că de scânteia scăpârâtă din această
deal păstrat viu pentru toate timpurile in această istorie în ciocnire s’au aprins şi au ars toate cărţile slavone din biseri­
versuri fără moarte, a scrisului nostru. cile româneşti ale Banatului. Frumos cuvânt, la care mă gân-
Aci, la Becicherecul Mic, el a trăit mulţi ani ca învăţător şi esc, citind in condica de morţi a Becicherecului Mic numele