Page 67 - 1932-11

C R O N I C A 587

găsit in biserica din Drăguş o icoană iscălită «Savu Moga, Si acum se mânie Tnfana aducându-şi aminte cum tatăl
zugrav din Arpa? », 1897. ei stătea acasă şi zugrăvea şi ea ducea toată grija casei.
Lângă Drăguş se află două sate: Arpaşul de jos şi cel de «Ce mai umblaţi după icoane, că de pe urma plugului
sus. In Arpaşul de jos, s’au găsit icoane de Savu, dar nimeni trăeşti, nu a icoanelor, spunea ea. Că tata da o icoană pe 3
nu ştie să fi trăit acolo un iconar. zloţi şi-i bea într’o zi la cârciumă cu un pneten, dar eu gri-
jam şi de casă, şi de câmp, şi de pădure *.
Tnfana la 22 de ani se mărită şi pleacă de-acasă. Rafira
rămâne insă toată viaţa cu el, căci bărbatul ei. Ion Dateş,
vine la ei in casă.
Acesta işi aduce aminte cu lâcrâmile in ochi de Savu:
• Uite aici, la masa asta lucra... vorbea mult şi povestea,
dar când s'apuca de lucru nu-1 putea sminti de fel, nimeni.
• Bea bine, dar pe ăla nu l-ai fi auzit o vorbă slabă. Da
bani oamenilor cu împrumut, da nu le lua dobândă... Când
era sărbătoare se ’mbrăca cu haine frumoase, şi de venea un
sărac il făcea de-i dădea hainele de pe el, că era tare bun la
suflet ».
Cât a fost tânăr, a lucrat intr’una, împrăştiind icoane in
toate satele vecine. Icoane de el am văzut in bisericile din
Drăguş, Sâmbăta, Arpaş, Rucâr, Olteţ, Cârţişoara şi se mai
află de sigur şi in alte sate şi biserici.
Fata lui, Rafira, povesteşte:
• Vopselele le lua dela Sibiu şi Făgăraş, şi sticla. Mai lua
sticla şi dela glăjăria Porumbacului. Scria chipurile pe o hârtie
şi punea glaja pe ea şi o da cu cerneală neagră, apoi pe rând
cu vopsele până se uscau. Cumpăra vopselele şi le freca pe o
piatră lude şi le lua in păhăruţe, pe neamuri, galben, roş,
vânăt, negru. Mie îmi plăcea să mă uit, dar nu prea aveam
răgaz, tot cu treburi ».
Icoană de Savu Moga in biserica din
Drăguş, purtând textul : «Această
sfântă icoană s'an zugrăvit prin chel­
tuiala d-lui Ion Garaoiu din Sâmbăta.
Zugrav Savu Moga din Arpaş, 1897.
In Arpaşul de sus, s'au găsit îndată urmele lui. A murit
cam de 30 ani. Mai trăesc încă in sat cele două fete ale Iui,
Trifana Gliga, de 70 ani, şi Rafira Dateş, 60 ani. Toţi oamenii
bătrâni din sat l-au cunoscut şi toţi îl preţuiau ca cel mai
mare meşter din vremea lui.
— « La noi in sat nu-s multe icoane zugrăvite de el, spune
săteanul Niculae Dateş, că noi eram săraci şi icoanele lui erau
tare frumoase şi nu ne da mâna să le cumpărăm *.
întrebând pe fetele lui, pe bătrânul părinte Popa, pe în­
văţătorul A. Tutor, am putut afla ci Savu Moga a venit
in sat pe la 1843.
• A venit aici in sat dela Gherla, fecior june ca de 21 de ani,
spune părintele Popa. S’a căsătorit cu Rafira Tutor, sora ta­
tălui invăţătorului Tutor, şi a rămas in sat ».
Savu, plecat de-acasă, după unu, pentrucă apele venite
mari ii stricaseră casa, după alţii, pentru a scăpa de armată,
cunoscuse pe Rafira intr'un sat vecin, unde ea slujea. Tatăl
Rafirci era birău in Arpaşul de sus, şi Savu după ce se căsă­
tori cu Rafira, veni cu ea in sat. A stat un an in casa părin­ Trifana Gliga (70 am), fata iconarului
tească, unde au rămas dela el două icoane datate 1844.
« După ce a venit a cumpărat moşii, a mai luat şi dela mama Savu nu umbla cu icoanele prin sate. Faima lui era atât
şi s'a aninat in sat. Apoi şi-a făcut o casă mică de lemn, şi de mare că veneau ţăranii la el să le tocmească, şi veneau
mai târziu casa asta in care mai stau eu >. (Rafira Dateş). tot ei să le ridice. Cu banii, Savu cumpără pământuri şi-şi
Nevasta a murit tânără lăsând-o pe Trifana de 14 ani şi întocmi o moşie mare.
pe Rafira cam de 5 am. La bătrâneţe, ginerele găsi câ au bani destui şi pământ.