Page 68 - 1932-11

88 B O A B E D E G R Â U
5
şi l-a trimes la munca câmpului. Dar, cu vremea, la câmp nu peste toate hotarele al înrâuririlor timpului, atât de adesea ne
se mai putea duce şi sta acasâ, mai picta câte-o icoanâ şi « pre­ mută. Contribuim, pe altă cale, la lămurirea proprie şi la adân­
gi tea cina, culca copiii, şi niciodati când veneam noi acasâ cirea trăsăturilor celor neschimbătoare ale fini şi menirilor
nu duceam grije de nimic ». (Ion Dateş). noastre. Vom ajunge mai conştienţi de noi inşi-ne, nu numai
• Când era bolnav, spune Rafira, veneau oamenii şi le citea prin diferenţiere, puşi alături de împrejurări cu totul străine,
psaltirea... când aveau oamenii necazuri le deschidea psal­ dar şi prin analogie, faţă in faţă cu manifestări aproape aidoma.
tirea şi spunea sâ faci slujba cutare sau cutare. Recunosc bucuros că dela aceste învăţate consideraţii şi
«S'a îmbolnăvit mai tare in sărbătorile Crăciunului. Legăna
un copil lângă vatră, ş'a rămas înţepenit, şi numa aşa. am
văzut ci nu mai putea si grăiască şi l-am ridicat şi l-am pus
in pat, şi numa după miezul nopţii s'a trezit. Povestea c'a
visat c'a trecut prin 24 de vămi, c’a văzut pe tată-su şi pe
mumi-sa şi pe toţi prietenii din copilărie. De-atuncea n’o
mai putut să lucre şi povestea numai ce-a visat când i s’a
făcut rău *.
Nu se ştie exact dau morţii lui, cid registrele bisericii s'au
pierdut. Insă la fata lui se află o icoană cu data 1898 pe care
o începuse şi murind el a fost terminată de alt iconar din
Cârţişoara, sat vecin.
Savu Moga, spre deosebire de alţi zugravi de icoane ca
Matei Ţimforia din Cârţişoara, Ana Dej şi Petru Tamaş din
Făgăraş, Gherghel dela Gherla şi atâţia alţi iconari ale căror
nume nu s’au păstrat, dar ale căror icoane se găsesc in tot Ar­
dealul, îşi cunoştea perfect meseria. El are un desen fin, precis,
ştie să contureze cu o linie o siluetă, modelează capetele,
lucru foarte greu la icoanele pe sticlă.
A lucrat şi pe lemn. In biserica din Sâmbăta de sus, se gă­
sesc şapte icoane pictate pe lemn: Isus şi alţi sfinţi stând pe
tronuri de aur. Dar pe lângă aceste icoane, de tip clasic, Moga
a pictat altele, unde imaginaţia lui îşi lasă frâu liber. • Sfinţii
Mucenid * cu o învălmăşeală de capete chinuite, mai multe
• Naşterea lui Isus • unele doar cu câteva personagii, altele
cu o bogăţie de păstori, de regi, magi îmbrăcaţi in uniforme
ungureşti, apoi ♦ Buna Vestire » din biserica din Arpaşul de
jos, două siluete fine intr'un interior alb şi verzuiu».
Dela un fond albastru închis, Savu a trecut la fondul de
aur şi albastru deschis, şi a sfârşit cu un fond alb, in care
cântă roşu-negru şi aur.
Din nefericire însă, Savu Moga a lucrat pe cel mai fragil
material, pe sticlă şi cu timpul şi puţinele icoane întregi care
au rămas dela el se vor sparge şi ţăranii vor arunca dobunlc
lor în gârlă sau le vor îngropa în grădină, căci ♦ cioburile de
icoană nu se cade să le arunci *.

FABIO TOMBARI, F RUS ALIA Şl BOABE DE GRÂU.
Colecţia literară pe care o publică ♦ Boabe de grâu « urmăreşte
să facă să pătrundă intre noi scrisul vecinilor. Literatura de mare
circulaţie a Apusului, şi chiar a unui Apus destul de restrâns,
innăbuşe, ca interes pentru publicul dtitor şi prin urmare
ca putinţă de apanţie pentru editor, orice altă acţiune de tra­
ducere. Dacă in ce priveşte informarea internaţională nu până la Fabio Tombari cu Frusalia lui e destul de departe.
pierdem prea mult, rămânem insă îndărăt in cunoaşterea Tânărul scriitor din Feno nu e nici Polon, nici Maghiar, nici
creaţiei literare şi a sufletului popoarelor din numaidecâta Grec, Bulgar, Jugoslav şi mai puţin Turc sau Rus ca să intre
noastră apropiere. Acest lucru nu e îngăduit, cel puţin pentrucă în programul de lucru arătat. Nu e insă nici mădularul unei
in cele din urmă se răzbună. literaturi universale prea căutate la noi. Cei can se interesează
Dar împământenind opere din limbile de o mai mică răs­ de scrisul italian îl citesc in original sau capătă in traducere
pândire mai facem ceva. Dăm tiparului nostru de traduceri clasici adevăraţi ca Dante şi Bocaccio; ceilalţi se lasă inundaţi
o înfăţişare a lui, care-1 va deosebi dela început de tiparul de romanele, care sunt mai puţin ale Italiei contimporane,
altor ţări. El va ajuta sâ ne aşezăm mai temeinic in mediul cât ale veacului. Nu ştim nimic din literatura italiană care se
propriu geografic, istoric şi spiritual, din care vântul călător ridică acum. Fabio Tombari e un sol al ei.