Page 12 - 1932-12
P. 12

602                                B O A B E  D E   G R Â U

          Ţinând  rândul  celor  de  mai  sus,  prima  tipări­  îndreptăţit  poate  şi  prin  faptul  că  acolo  in  tot  anul
        tură  românească  a  tipografiei  din  Buda  în  fiecare   1815  n'au  apărut  decât  opt  cărţi  şi  între  ele  nici
        an  era  Calendarul,  întemeiat  încă  de  Şincai  la   una  lumească.  Cam  acelaş  era  interesul  din  Ţara-
        1806.  Apoi  veneau  cărţile  didactice  în  măsură  ce   Românească,  unde  nu  apăruse  nici  o  singură  carte
        ele  se  desfăceau  prin  şcoli  şi  ici  colea  câte  o  carte,   românească.  Din  Ardeal  n'au  fost  abonaţi  decât
        costul  căreia  era  achitat  de  vreun  negustor  «iu­  din  Braşov,  Sibiu  şi  Făgăraş,  lucru  cu  atât  mai
        bitor de naţie * precum se citeşte prin dedicaţiile  curios  cu  cât  Blajul  era  centrul  culturii  româneşti,
                                                        cu  două  cărţi  din  anul  sus  numit.  Banatul  Timi­
                                                        şoara  a  dat  383  de  abonaţi,  pe  când  numărul
                                                        acelora  din  Buda  şi  Pesta  ne  arată  că  în  oraşul
                                                        acesta  din  urmă,  centru  de  negustorie,  locuiau  de
                                                        zece  ori  atâţia  Români  ca  în  Buda,  sediul  oficiilor
                                                        diferite cu mulţi cetăţeni nemţi.
                                                          Cărţile  bisericeşti  şi  cele  populare  n’aveau  ne­
                                                        voie,  fireşte,  de  mecenaţi,  căci  ele  se  vindeau  uşor
                                                        prin  bâlciuri  şi  erau  atât  de  căutate  că  au  ajuns
                                                        rare  tocmai  pentrucă  au  intrat  în  mâna  poporului
                                                        prin  sate  înfundate,  de  unde  cu  anevoie  intrau
                                                        în biblioteci publice ca ele să ne fie păstrate.
                                                           Una  din  aceste  rarităţi  este  tipăritura  unică  din
                                                        ultimii  ani  ai  veacului  al  XVIII-lea  cuprinzând
                                                        cântece  de  dragoste  cu  următoarele  titluri:  Hora
                                                        fetei  bâtrîne.  Hora  nevestei  tinere  fetia  spomenind.
                                                         Celu-i  cine  îi  cu  drăguţa  în  sat.  Cântec  după
                                                        ibovnica  scăpată.  Hora  nevestei  trăind  rău  cu  băr­
                                                         batul.  Celu-i  cine  se'  nsoară  pentru  avuţie,  nu
                                                         pentru  că-i  dragă.  Celu-ia  care  se  plânge  pentrucă
                                                        s'o  însurat.  Celora  le  plac  fetile  şi  româncile,  în­
                                                         cepând aşa:
                                                                     Dragostele tinerele
                                                                      Nu se fac din muierele.
                                                                      Da din buze subţirele
                                                                      Şi din grumazi cu mărgele.
                                                                     Câtu-i ţara ungurească
                                                                      Nu-i ca fata românească
                                                                      Taie cine ce grâeşte
                                                                      Şi batâr cum te ocărească.
                                                           După felul de a se exprima în limba românească,
                         Romulus jurând
                                                         ungurismul  titlului  poeziei  a  cincea  şi  dialectul
                                                         bănăţean  al  cântecelor,  autorul  acestor  poezii
        lor,  sau  acoperit  de  «cinstiţii  prenumeranţi»  din   trebue să fie — fără îndoială — vreun ofiţer al regi­
        Ungaria,  Ardeal  şi  principatele  române,  lista  că­  mentului  ilir-român  din  Banat,  care  iubindu-se
        rora  —  după  moda  vremurilor  —  se  tipărea  la   cu  o  Româncă,  i-a  scris  aceste  versuri,  prin  com­
        sfârşitul  cărţii  spre  veşnica  pomenire.  Această   poziţie  şi  cuprins  destul  de  bune,  tipărindu-le  de
        pomenire  era  şi  meritată,  căci  numărul  abonaţilor   sigur  când  îşi  schimbă  «cvartirul  *  precum  ne
        de  obiceiu  asigura  tipărirea  cărţii  şi  aducea  adese­  spune una din poezii, fiind mutat într’o altă garni­
        ori  chiar  un  venit  însemnat  autorului.  Aşa,  de   zoană.  Aceste  poezii  s'au  lăţit  apoi  aşa  de  mult
        pildă,  traducătorul  nenumit  al  cărţii  lui  I.  D.  F.   încât  au  fost  retipărite  şi  cu  cirilică  sub  titlul:
        Rumpf  cu  titlul  de  «Arătarea  stăpânirei  şi  a   Cântecul celui ce boleaşte de dragoste.
        caracterului lui Alexandru I. împăratul a toată Ros-   Aceste  poezii,  cântate  din  gură  şi  îndreptate  in­
        sia  *  tipărită  la  Buda  în  1815  a  avut  1551  de  abo­  voluntar  după  geniul  limbii  române,  au  devenit
        naţi  din  următoarele  locuri:  Naţionul  românesc   cântece  populare,  în  care  abia  se  descopere  adevă­
        din  prinţipatul  Moldaviei  415.  Acelaş  a  Ţării-Ro-   ratul  lor  izvor,  ca,  de  pildă  în  acesta  despre  fata
        mâneşti  374.  Din  Craiova  112,  din  Roman  45.   săracă, sfârşind aşa:
        Din  Braşov  75,  din  Sibiu  66,  din  Făgăraş  16.  Din
         Timişoara  55,  din  Lugoj  54,  din  Arad  104  şi  din      Ia-ţi una ca să-ţi placă,
                                                                         Nu te uita că-i săracă.
         Caransebeş  90.  Din  Buda  18,  dintre  cari  Petru          Care pre voie să-ţi facă,
         Maior  cu  10  exemplare,  din  Pesta  103  şi  din             Dacă-i greşi, ea să tacă.
         Viena 24.
                 In lista de faţă ne uimeşte marele număr al   Din  cărţile  lumeşti  tipărite  în  Buda  mai  notez:
                 doritorilor de cărţi româneşti din Moldova,  Viaţa şi pildele prea înţeleptului Esop din 1812,
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17