Page 12 - 1932-12
P. 12
602 B O A B E D E G R Â U
Ţinând rândul celor de mai sus, prima tipări îndreptăţit poate şi prin faptul că acolo in tot anul
tură românească a tipografiei din Buda în fiecare 1815 n'au apărut decât opt cărţi şi între ele nici
an era Calendarul, întemeiat încă de Şincai la una lumească. Cam acelaş era interesul din Ţara-
1806. Apoi veneau cărţile didactice în măsură ce Românească, unde nu apăruse nici o singură carte
ele se desfăceau prin şcoli şi ici colea câte o carte, românească. Din Ardeal n'au fost abonaţi decât
costul căreia era achitat de vreun negustor «iu din Braşov, Sibiu şi Făgăraş, lucru cu atât mai
bitor de naţie * precum se citeşte prin dedicaţiile curios cu cât Blajul era centrul culturii româneşti,
cu două cărţi din anul sus numit. Banatul Timi
şoara a dat 383 de abonaţi, pe când numărul
acelora din Buda şi Pesta ne arată că în oraşul
acesta din urmă, centru de negustorie, locuiau de
zece ori atâţia Români ca în Buda, sediul oficiilor
diferite cu mulţi cetăţeni nemţi.
Cărţile bisericeşti şi cele populare n’aveau ne
voie, fireşte, de mecenaţi, căci ele se vindeau uşor
prin bâlciuri şi erau atât de căutate că au ajuns
rare tocmai pentrucă au intrat în mâna poporului
prin sate înfundate, de unde cu anevoie intrau
în biblioteci publice ca ele să ne fie păstrate.
Una din aceste rarităţi este tipăritura unică din
ultimii ani ai veacului al XVIII-lea cuprinzând
cântece de dragoste cu următoarele titluri: Hora
fetei bâtrîne. Hora nevestei tinere fetia spomenind.
Celu-i cine îi cu drăguţa în sat. Cântec după
ibovnica scăpată. Hora nevestei trăind rău cu băr
batul. Celu-i cine se' nsoară pentru avuţie, nu
pentru că-i dragă. Celu-ia care se plânge pentrucă
s'o însurat. Celora le plac fetile şi româncile, în
cepând aşa:
Dragostele tinerele
Nu se fac din muierele.
Da din buze subţirele
Şi din grumazi cu mărgele.
Câtu-i ţara ungurească
Nu-i ca fata românească
Taie cine ce grâeşte
Şi batâr cum te ocărească.
După felul de a se exprima în limba românească,
Romulus jurând
ungurismul titlului poeziei a cincea şi dialectul
bănăţean al cântecelor, autorul acestor poezii
lor, sau acoperit de «cinstiţii prenumeranţi» din trebue să fie — fără îndoială — vreun ofiţer al regi
Ungaria, Ardeal şi principatele române, lista că mentului ilir-român din Banat, care iubindu-se
rora — după moda vremurilor — se tipărea la cu o Româncă, i-a scris aceste versuri, prin com
sfârşitul cărţii spre veşnica pomenire. Această poziţie şi cuprins destul de bune, tipărindu-le de
pomenire era şi meritată, căci numărul abonaţilor sigur când îşi schimbă «cvartirul * precum ne
de obiceiu asigura tipărirea cărţii şi aducea adese spune una din poezii, fiind mutat într’o altă garni
ori chiar un venit însemnat autorului. Aşa, de zoană. Aceste poezii s'au lăţit apoi aşa de mult
pildă, traducătorul nenumit al cărţii lui I. D. F. încât au fost retipărite şi cu cirilică sub titlul:
Rumpf cu titlul de «Arătarea stăpânirei şi a Cântecul celui ce boleaşte de dragoste.
caracterului lui Alexandru I. împăratul a toată Ros- Aceste poezii, cântate din gură şi îndreptate in
sia * tipărită la Buda în 1815 a avut 1551 de abo voluntar după geniul limbii române, au devenit
naţi din următoarele locuri: Naţionul românesc cântece populare, în care abia se descopere adevă
din prinţipatul Moldaviei 415. Acelaş a Ţării-Ro- ratul lor izvor, ca, de pildă în acesta despre fata
mâneşti 374. Din Craiova 112, din Roman 45. săracă, sfârşind aşa:
Din Braşov 75, din Sibiu 66, din Făgăraş 16. Din
Timişoara 55, din Lugoj 54, din Arad 104 şi din Ia-ţi una ca să-ţi placă,
Nu te uita că-i săracă.
Caransebeş 90. Din Buda 18, dintre cari Petru Care pre voie să-ţi facă,
Maior cu 10 exemplare, din Pesta 103 şi din Dacă-i greşi, ea să tacă.
Viena 24.
In lista de faţă ne uimeşte marele număr al Din cărţile lumeşti tipărite în Buda mai notez:
doritorilor de cărţi româneşti din Moldova, Viaţa şi pildele prea înţeleptului Esop din 1812,