Page 13 - 1932-12

ANDREI VERESS: TIPOGRAFIA ROMANEASCA DIN BUDA 603

Versuri la naşterea Domnului Isus Hristos din La jalba îndreptăţită a Postelnicului, Direcţia
1 8 1 3 de Gheorghie Montan, învăţător în Pesta, tipografiei a cerut părerea lui Petru Maior în pri­
Versurile lui Naum Petrovici din 1 8 1 5 pe dosul vinţa greşelilor ca să se justifice întru câtva, lucrul
foii de titlu cu următorul motto: Mărirea după fiind cu atât mai mult penibil pentru dânsa cu cât
virtute păşeşte ca umbra; iar din cele în proză, Beldiman făcuse o nouă comandă pentru tipărirea
întâmplările lui Telemah de Fenelon din 1818, altor volume, depunând chiar pentru ele (în 1821)
« de pre limba italiană prefăcute * de Petru Maior. la Agenţia austro-ungară dela Iaşi suma conside­
Acesta fiind cel dintâiu roman tipărit româneşte, rabilă de 2326 fiorini. Comanda se referea la
odată cu el se începuse a se tipări la Buda şi Istoria lui Numa Pompiliu în două volume, ieşite
«Moartea lui Abel » tălmăcită din limba «franţo- tot în 1820. Tipografia lucrând acum cu mai mare
zească » de Marele Postelnic Alexandru Beldiman grijă, a înlăturat şi diferendul cu Tragedia lui
din Iaşi, cum şi «Tragedia lui Orest * tradusă Orest, îndreptându-se greşelile ei cu mâna, înainte
tot din franţuzeşte în versuri. Aceste două cărţi de expedierea cărţii.
au avut însă o deosebită istorie, nu tocmai plăcută. Cu Karkaleky de altfel au avut şi alţii nemulţu­
Anume, pentru tipărirea lor Beldiman se învoise miri in tot timpul de douăzeci de ani cât a fost
nu cu tipografia, ci cu macedoneanul Zaharia Kar- «ferlegerul » cărţilor româneşti, mai cu seamă că
kaleky, care se ocupa cu vânzarea cărţilor româ­ nu-şi făcea deconturile la vreme şi aceasta iarăş
neşti prin Ardeal şi aiurea, luându-şi titlul de din cauză că era prea ocupat cu propriile sale
«ferleger* adică editor*vânzător. Ca atare a în­ lucrări literare şi între ele cu «Biblioteca Româ­
treprins în iarna anului 1 8 1 7 o călătorie în Mol­ nească > proiectată de el încă din 1821 şi pornită
dova pentru a aduna comenzi şi Beldiman făcând
cu el un contract pentru tipărirea ambelor sale
cărţi, Karkaleky nu s’a prea ocupat cu îndepli­
nirea ei. însă zorit de boierul bănos, în sfârşit a
prezentat tipografiei manuscrisele, dând şi o ar­
vună de 200 fiorini. Cartea întâia s'a şi isprăvit
până în Aprilie 1819, dar când tipografia vroia să
o trimeată la Iaşi, s’a dovedit pe neaşteptate că
Karkaleky nu are parale să achite costul ei de 997
fiorini pentru tipar şi alţi 1039 pentru hârtia am­
belor opere. Karkaleky susţinând că Beldiman îi
datoreşte şi alţi bani, a declarat tipografiei că va
merge în Moldova să vorbească cu el. Pare însă
că nu s'a mişcat din loc, aranjându-şi treburile în
scris, căci Tragedia lui Orest s’a pus în lucru
şi a apărut în vara anului 1820 împreună cu
«Moartea lui Abel» cu anul tipăririi 1818, din
economie, ca să se evite retipărirea colii întâia a
cărţii.
Karkaleky simţind că aceste ediţii au întârziat
în primul rând din pricina lui, pe ultima pagină
a cărţii a pus o declaraţie (cu data de 30 Iulie
1820) prin care cere scuze pentru erorile de tipar
care au «trecut prin perdeaua ochilor săi* rugând
şi pe cititori «a socoti pre cum prin neputinţă ieste
a să tipări Carte în lume fără greşală », scuză cu
totul de prisos, căci în întregul volum de peste
250 pagini nu sunt indicate decât 17 erori. Avea
însă toată vina cu Tragedia lui Orest, cu toate că
Karkaleky zicea că cartea frumoasă fiind «cea mai
întâi tipărire într'aşa mari şi lăudate versuri în
limba românească » n’a putut ieşi fără de greşeli, Romul us in drum
căci ea a fost culeasă de mână străină. Dar Beldiman
nu s'a mulţumit cu această scuză nepotrivită, de­
oarece într’o carte de abia 96 pagini nu se cădea apoi peste opt ani, formând cea mai veche revistă
să rămână 43 de erori şi intre ele grosolane ca literară română.
acestea: Tu ce aceste îmi vorbeşti, arată-mi de unde Reproducem facsimilat din Tragedia lui Orest
eşti? în loc de: Tu cel ce-mi vorbeşti mie, arată-mi dialogul Clitemnestrei cu Electra pentru a cu­
de unde eşti (pag. 56) ori Ce-mi pasă de Clitem- noaşte cum mânuia Beldiman limba românească şi
nestra, în loc de: clevetiri. a vedea cu câte greutăţi avea să lupte, făurind