Page 16 - 1932-12
P. 16
6o6 B O A B E D E G R Â U
continuând drumul prin Oradea ajunge la Pesta E curios, de altfel, că acest Petrovici era de
«cu zidiri mari, şcoli, muzee, băi şi unteatru foarte origină Sârb şi ca atare cenzor al cărţilor sârbeşti,
mare şi frumos, pe scena căruia încap ostaşi călă dar vorbind şi româneşte, făcea ocazional şi re
reţi cu tunuri dimpreună.»Pe urmă vizitând şi Buda, vizia cărţilor româneşti. Acestea ieşind însă ade
«Scaunul Ungariei *, pleacă pe malul Dunării seori cu multe greşeli de ortografie, avu multe
spre Viena, poposind la Pojon, unde a avut pri supărări şi între ele chiar o păţanie care era greu
lejul să asiste la ceremoniile încoronării regelui de suportat. S'a întâmplat că Ţichindeal, care
stătea în legături încă din 1802 cu tipografia din
Buda, a tipărit acolo în toamna anului 1 8 1 3 o
O 1) 0 <i> f CO H broşurică cu titlul «îndreptări moraliceşti tine
rilor foarte folositoare f în o mie de exemplare.
C 4 Cărticica editată cu cheltuiala negustorului Ioan
H C K & C H T S / f C < H T « H T O f l O Logofet din Timişoara era de fapt a doua parte
a cărţii lui Dositei Obradovici, tipărită de Ţichin
lUIITptf IlflICKS’CHTA TlINfpM.Mf. deal încă în 1808 după ediţia ei sârbească din
1788. Broşurii de mai sus s'a alăturat peste un an
KH PTO IA O P >1 A L
o carte voluminoasă de «Filosoficeşti şi politi-
 * ceşti prin fabule moralnice învăţături » după foaia
L X. K A Al II 6 de titlu culese de Ţichindeal din diferiţi autori,
însă în realitate traduse dintr'o altă carte a lui
■f T OK M M T Obradovici, în mod servil şi fără teamă, autorul
fabulelor murind nu de mult.
ID»j AKtv.M .fTAA U'-ipX * dHWKJ PttAUMttKX
Ieşind aceste două cărţi, s'a dovedit pe neaştep
n|HH tate că ele cuprind idei care ar influenţa rău tine
retul care le are în mână prin preparandii şi alte
I G O / I H « B 0 A O f 0 K H şcoli. Vătămătoare erau mai cu seamă cele cu
prinse în două fabule (pe pagina 429 şi paginile
«iâ Kfc£pMKâ r^iKO -Pumam Lcka ( \hm Util A H«
478—481) ale cărţii cu nişte «idei revoltătoare
f°X> * NHMtTMTIAWp KdNcViTOflH OflAf ^lâ Ami-in
şi principii primejdioase pentru liniştea publică
AH» 1 KÎa* U*H Bfpiljiq ii((i(Clvp , I)|)IKA\ tuli
a statului » precum se spunea în adresa ocârmuirii
i KapiţMAwp PwMAN«t|iH Kpx: Int: Uitu op Âuii- din 17 Ianuarie 1 8 1 5 adresată Direcţiei tipogra
ţÂT», WIH npi»H><TIK CÂAI Hâqin PiVMANiqiM fiei prin care se cerea ca ea să se încredinţeze,
dacă Petrovici cunoaşte limba românească ori nu.
Acesta a răspuns că o cunoaşte şi că părţile încri
minate le-a şters în manuscrisul fabulelor păstrat
RV w 4 tpMi TlUT'i
în arhiva tipografiei şi nu pricepe cum ele totuş
au apărut în carte, pe când manuscrisul celeilalte
Crfcftrnir Satb^fhr fflr Nf .nnrrfobrnc Jiigui»
cărţi nu l-a primit spre cenzură şi abia acum l-a
* B 6 A *1 văzut pentru întâia oară.
Interogându-se factorul tipografiei, Nicolae Ve-
TviupMA Kp'ArqirH TvfiorpAi^iM a OyHibiMi-
zei, el a declarat că a primit manuscrisul cărţii cu
ţSţih a»'m riitŢa. 13 3 3 bucluc cu ţârâita dela autorul care locuia la cen
zorul Petrovici, acesta afirmând la predarea coa
Francisc al II-lea, în ziua de 25 Septemvrie 1825, ielor scrise că ele au fost cenzurate de dânsul.
care l-au impresionat atât de mult încât nu-şi putu S'a întâmplat că chiar cenzorul neştiind bine ro
opri lacrămile. mâneşte, întrebă pe factor de ce e vorba pe pagina
Dinicu Golescu întors din străinătate la Buda, 429 încriminată, şi el spunându-i că se vorbeşte
se vede că şi-a găsit tipărit manuscrisul cuprin de boerii din Moldova şi Ţara-Românească, i-a
zând o «adunare de pilde bisericeşti şi filosofi- poruncit să culeagă textul încriminat, tot ca şi
ceşti, de întâmplări vrednice de mirare, de bune pasajele depe paginile celelalte. De fapt, la aceste
moravuri, de fapte istoriceşti şi anecdote » tălmă locuri buclucaşe e vorba de ura şi cearta dintre
cite de dânsul din greceşte, şi a fost aşa de mul Românii din Ţara-Românească şi Moldova pentru
ţumit cu volumul de peste 400 pagini încât s'a religie, şi deoarece aşa ceva nu a existat nici
tocmit şi pentru tipărirea cărţii sale de călătorii, odată, oficialitatea n'a îngăduit — cu drept cu
cum şi a fasciculei formând o adunare de tracta vânt — să se lăţească nişte cărţi cuprinzând
tele între Rusia şi Poarta otomană cu privire la astfel de insinuări, tipărite pentrucă cenzorul a
Principatele române. Cărticica folositoare poartă fost prea indulgent faţă de prietenul său şi a lăsat
de asemenea anul 1826 cu toate că ea a apărut în carte expresii care n'ar fi trebuit să se tipărească.
numai la începutul anului viitor, fiind aprobată Ţichindeal temându-se ca nu cumva să-şi piardă
de cenzorul Georgie Petrovici la 12 Ianuarie 1827. preoţia, a desminţit pe prietenul său, zicând că
