Page 18 - 1932-12

6o8 B O A B E D E G R Â U

înlesnirea şcolarilor unguri, Petru Maller tipă­ Scopuri didactice servea şi «Teofron sau iscu­
reşte în 1832—33 o gramatică rcmână-ungară cu situl sfătuitor pentru neiscusita tinerime * a lui
scurte «deprinderi» ungureşti-româneşti şi un Kampe, tradus de Ioan Teodorovici, preot la bi­
dicţionar bunicel. Cartea are şi însemnătatea deo­ serica greco-românească din Pesta şi cenzor la
sebită că prezintă un cântec al poetului Alexandru tipografie, în 1833, cu o stampă în aramă cu legenda:
Kisfaludy începând cu frumoasele rânduri:
Fiule! asculţi cuvintele gurii meale:
Az detnek tcngercben A ceai ea sânt partea moştenirii tale.
K«t orv^ny van: Sziv es esz
Alte volume cuprind învăţăturile morale ale
dând în loc de traducerea românească (In marea
vieţii sunt două vârtejuri: inima şi mintea) o «tâl- lui Ioan Pap, din 1847 ori privesc economia de
cuială * minuţioasă a tuturor cuvintelor — pe trei câmp, sădirea bumbacului, prăsirea pomilor şi
altele. Notăm şi câteva cărţi bisericeşti ale lui
Teodor Aron care scosese în 1828 şi o «Scurtă
C K & f T T HII6NAHM6 apendice * la Istoria lui Petru Maior şi-l găsim în
tipografia din Buda ca cenzor ani îndelungaţi,
A A până prin toamna anului 1847.
Editarea şi desfacerea acestor diferite cărţi, nu
întotdeauna apărute cu cheltuiala autorilor, cereau
i d o n ^ i o administraţie perfectă de colportaj şi un simţ
comercial desvoltat. In această privinţă direcţia
tipografiei se folosea de preoţi şi dascăli, cum şi
A M
de asa numiţii proinspectori, cum era Teodor
Abrahamowitsch la Oradea, Vasile Nikolits la
n e T f s A i A l o r Timişoara şi alţii, cari la inspecţiile lor prin şcoli
strângeau abonamente şi transmiteau tipografiei
* * t * comenzile de cărţi. Mai silitori erau corespon­
denţii din ţară, după ce tipografia instituise la
llpMN A^lRXpATC MXpTbfHCHpM A MAH început în cetatea Buda şi după aceea în Pesta o
librărie cu cărţi româneşti şi ilirice, încredinţată lui
mVaTOP CKfiflTOpH B*KH, -fMfllST&A fo-
Karkaleki, care se ocupa cu vânzarea lor. In Ar­
MXHHACp foAUHH A^f6ZpAlţH, AA deal tipografia avea la Braşov pe librarul Ioan
MAH MApI aS'mhnX JfJK IiVni. Iuga la 1832, iar la Arad pe fraţii Bettelheim
între 1838—1844 şi pe Lazăr Dascalovici; pe
I| C ( H T S când în Ţara-Românească pe librarii din Bucu­
reşti George Polizu în 1816, pe Wallbaum şi
A « Weise între 1834—1839, pe Murgu între 1839—
1844, pe Iosif Romanow între 1842—1844 precum
■ O i o ^ o p â A P 0 M . şi pe negustorul Hagi Anastasiu in 1816 ori pe
directorul de tipografie Vasile Kapainia la 1840.
Din Moldova tipografia primea mai rar comenzi
fturjn ^tnhong jur »alad>tf<f*n GkfAicţrfc bfi Pet«- de cărţi şi când aceasta, fără îndoială la sfatul
.Major. Postelnicului Beldiman, se hotărîse să-şi facă la
Iaşi un depozit de cărţi. Mitropolitul Veniamin
a A 8 & X \ a făcut-o atentă (în 1818) că cărţile româneşti
,
neunite nu pot intra in Moldova din străinătate.
Trn*p*î> |ţ. Oyhîa^ii’t xkm flf<TA-
Mai mare noroc avu tipografia cu Bucovina, pri­
• 8 2 & mind în 1809 privilegiul de a-şi vinde acolo căr­
ţile româneşti şi ilirice, aflând în profesorul din
feţe — fireşte cu gândul ca poezia cu ajutorul lor Cernăuţi, Anton de Marki, un autor şi mare pro­
să fie uşor de tradus de însuş cititorul cărţii. Ma­ pagator al ediţiilor sale, iar când acesta muri
nualul devenind o carte didactică oficială, autorul în 1819 i-a urmat ca ♦ distribuitor» tipograful
ei a primit pentru ea un onorar de o sută de fiorini Petru Ekhardt.
şi în patru ani cartea a avut o ediţie adăogită. In felul acesta cititul s'a lăţit şi printre Români
E caracteristic de observat că odată cu aceasta, în toate regiunile locuite de ei. Nu trebue însă
tipografia scoate şi o «gramatică practică româno- uitat că regele Francisc I a deschis în 1812 şcoli
franţozească * de peste 500 pagini, scrisă de George de institutori «pentru luminarea neamului ro­
Vida, iar în 1847 un Lexicon de conversaţie is- mânesc » la Arad şi aiurea, ordonându-se chiar
toricesc-religionar de peste 700 pagini, de Ale­ ca profesorii să-şi tipărească cursurile şi să nu mai
xandru Gavra, care a încercat totodată şi editarea predea din caietele lor scrise cu mâna. Aceste
Cronicii lui Şincai, tot la tipografia din Buda. dispoziţii folositoare au mărit pe neaşteptate