Page 21 - 1932-12

ANDREI VERESS: TIPOGRAFIA ROMANEASCA DIN BUDA 611

a lui « Mathia Corvinus Craiul Ungariei » scrisă de limbă maternă, cu obligaţia foarte firească, de altfel,
Emanoil Gojdu, formând astfel poate întâia sa ca în ele să se înveţe şi limba ungară. Pentru ca acest
scriere literară. învăţământ să fie metodic în toate şcolile, s'au
In răstimp tipăreşte la Buda şi Karkalekg o tipărit dela 1870 încolo manuale didactice ca
ar
« Carte de mână şi calendar * pe anul 1825, * abecedare şi «legendare *, adică cărţi de citire, tra­
anii 1836 şi 1837 scoate un « Almanah statului din tate de geografie şi mici catehisme, scrise de peda-
prinţipatul a toată Ţara românească » adică un fel pogi renumiţi ca Ladislau Nagy, Ioan Gâspâr,
de schematism (de peste 200 pagini) cu date sta­ Paul Gonczy, Geza Emericzy şi alţii, în traduceri
tistice şi numele tutulor funcţionarilor precum şi bune făcute de Toma Rosiescu, Andrei Cosma,
câteva articole interesante scrise de Iosif Genile, Gavrilă Triff şi alţii. Acestea erau cărţi aprobate
profesor de geografie şi cronologie în Colegiul Sf. şi tipărite de Stat în tipografia din Buda în multe
Sava şi alţii. Anuarul aşteptând să-şi aibă abonaţii ediţii până în zilele noastre. Le vom înşira la locul
din principatele române, formează o întregire bună lor în Bibliografia Română-Ungară, care ne pre­
a cărţii Englezului Toma Tornton din 1826, tipărită ocupă între alte lucruri, fără să le luăm acum
româneşte tot la Buda, cu toată probabilitatea de în seamă.
Dinicu Golescu, şi e păcat că a încetat cu volumul
al doilea.
In timpul revoluţiei dela 1848 şi 1849 tipografia
din Buda n’a scos cărţi româneşti, dar a tipărit din
oficiu manifestele şi proclamaţiile guvernului ungar
pentru orientarea Românilor despre activitatea sa
legislativă şi apoi despre evenimentele mai de
seamă ale războiului pentru independenţă a ţării. iU
După revoluţie, guvernul austriac a suprimat
vechiul privilegiu al tipăririi exclusive a cărţilor \
româneşti şi ilirice în Ungaria prin decretul dela
14 Martie 1850. Această decizie nu însemna însă AHfl'p 0* H T f H Af U>
ca tipografia să nu mai scoată cărţi româneşti,
aşa că ele ieşeau şi mai departe ocazional sau când j(j)imiţx, UJH NE^ECIIXpiţlTEH rpH.WH,
tipografia credea că va putea reînvia ceva din
vremurile vechi, când cărţile ei erau căutate şi se \x TatzaVm iiim a 4>im.\Vii , uni a
vindeau fără concurenţă. Aşa avem din 1851 cu­ oGiiiVctVaVh C a n t : H a p t e a a m i m t a
vântările lui Alexandru Şterca-Şuluţiu, iar din
1858 Ceaslovul mic apărut sub titlul de « Orariu »
şi Psaltirea de aproape 500 de pagini, tipărite cu . O P Af
nişte buchi mari cu negru şi roşu, formând ulti­
mele ediţii româneşti de lux ale tipografiei din Sj-fTfV KApE CE KblIpitl^E Op^fMEAAA!
Buda. Foarte caracteristic e şi faptul că unii din­ |k^M CI KtfBlHt a CI K*NTA OiffAE , Ktfi
tre clienţii vechi se adresează tipografiei cu lu­
crări neaşteptate, ba ea primeşte chiar comenzi jTpOnipîEAf, UJH K « A T I CfpBIlţtfpH Afc’n* Aa-
oficiale din Principatele Unite, clişeul stemei Ro­ 2jTillZ UJ. 1. A. C atf AJT AA Tîrupitf KX £pTAptii
mâniei păstrându-se până şi astăzi în cutiile ei
de litere şi încă cu deviza latinească tradusă ast­ ilAOp AlAHAUpH.
fel: «Nimic fără Dumnezeu.» De altfel printre C i a h o * l o v . Stomaiiifcţ.
clienţii vechi ai tipografiei, care fireşte avea şi o
tumătcrie de litere, găsim şi pe Ioan Eliade din
Bucureşti, comandând în 1836 nişte caractere £ S S Â J f ,
greceşti, şi pe tipograful ieşan F. Bell cu o co­ iTin«fiT 411 Tinorp4>ia 4 p. a V " h i m ^ c î t 4 t » h i
mandă de litere în 1840. ^ fi. A 1858. fl npoiiţîiTÂTiA aii- 1
In 1861, când Ungaria a scăpat de sub jugul <n»i Tinorp.\(J>ii.
austriac şi a pornit o eră mai liberă spre redobân­
direa constituţiei cu deschiderea parlamentului,
tipografia a scos si o broşură cu titlul «Un graiu
sinţeru dela un aeputat român * care este ultima Acest lucru trece peste cadrul acestui studiu în
ei tipăritură cu cinlice, scrisă de Ioan Papp. care am dorit să înfăţişăm activitatea de nespus
Timp de zece ani tipografia din Buda nu mai folos a tipografiei Universităţii ungare din Buda,
scoate cărţi româneşti. Guvernul constituţional din desfăşurată de ea — ca tipografie românească —
1867 organizează însă învăţământul primar pe o în interesul culturii şi literaturii române.
bază largă şi liberală, stabilind prin lege ca toate Dela catehismul românesc din 1780 timp de
naţionalităţile din ţară să-şi susţină şcolile lor de 38 de ani această tipografie a scos peste o sută de