Page 24 - 1932-12
P. 24
6 1 4 B O A B E D E G R Â U
cărturărie la Blaj prin mănăstirea cea nouă şi române, făclia de lumină şi cultură se statorniceşte
prin şcoalele care vin şi ele curând, la 1754. pe malurile Dâmboviţei muntene.
La începuturile de mai sus se adaug, în aceeaş După aşezarea episcopiei şi deschiderea mănă
epocă, volumele greceşti ale pribeagului arhiman stirii, Blajul, sărac în oameni la început, căci
drit bibliofil Leontie Mosconas, care venea tocmai descălecătorul a găsit aci abia câţiva rândaşi între
din insula Naxos a arhipelagului răsăritean. Cine ruinele unei curţi pustii, se preschimbă curând
O vedere a Blajului vechiu, din timpul episcopului Petru Pavel Aaron (1752—1764). Tabloul e inspirat de o stampă,
operă a xilografului Vlaicu, care s'a multiplicat în „Votiva aprecatio" a lui Petru Tekeld
a fost şi prin ce împrejurări ajunge la curtea lui în roiu de albine harnice, care cutreeră până în
Inochentie Clain acest simpatic Grec desrădăcinat depărtări nevisate după florile învăţăturii mântui
din patria lui îndepărtată, mai de aproape nu toare. Ucenicii de cărturărie dela Târnava spo
ştim. însemnările contimporane ni-1 înfăţişează resc necontenit şi, însetaţi după lumină, îşi poartă
ca om plăcut şi vioiu, care cu glumele lui pline umilinţa prin cele mai vestite centre de cultură
de spirit înveselea adeseori masa frugală a epi apuseană, răvăşind biblioteci şi făcând legături cu
scopului şi căruia, se pare că îi era mâna dreaptă. savanţii. Din aceste * hagialâcuri » spirituale ei
Episcopul Aaron încă îl are în graţia sa şi îi în nu se întorc acasă nici cu minţile, nici cu mâinile
credinţează importante misiuni in cârmuirea epar goale. îşi trag hrana dela gură, cerşesc, se roagă,
hiei. El moare la 1754, lăsând şi o frumoasă avere adună cum pot şi vin la Blaj cu desagii înfoiaţi
in bani, mănăstirii care l-a ocrotit. Interesant este de « bucoavne ». In felul acesta biblioteca mănăsti
că dintre numeroşii călugări câţi şi-au depănat rească dela îmbinarea Târnavelor creşte, se lărgeşte.
laborioasa viaţă intre zidurile dela Sfânta Treime încă la 12 Octomvrie 1754, în «Rănduiala cinsi-
numai lui Mosconas i s'a păstrat portretul, care ţilor ieromonahi şi a şcoalelor, ce s’au rânduit să
cu ochii lui mari, cu fruntea lată, luminoasă, îm fie în mănăstirea Sfânta Treime din Blaj », se cu
podobeşte azi sala de lectură a Bibliotecii Centrale. prind dispoziţii oficiale referitoare la bibliotecă:
Din pomenitele danii, care vin din două lumi « învăţătorul limbilor, şi după vreme şi putinţă a
deosebite, din metropolele de cărturărie apu ştiinţelor, Cinstitul ieromonah Grigorie (Maior),
seană, cercetate de Ioan Giurgiu şi Clain, şi din căruia se încredinţează şi bună paza bibliotecii ».
orientul lui Mosconas, bogat în vechile forme ie- (Cipariu, Acte şi fragmente, p. 223).
ratice, se întemeiază prin urmare bătrâna bibliotecă Aceşti grijulii ieromonahi şi-au şi durat atunci, cu
mănăstirească dela Blaj, din preajma căreea răsar rând după jumătatea întâia a secolului XVIII-lea,
atâţia cărturari şi apostoli ai naţiei noastre, în o seamă de rafturi încăpătoare şi puternice cu
cepând cu mijlocul secolului al XVIII-lea şi geamlâcul din sârmă împletită, dintre care 10
până la 1859, când, deodată cu unirea principatelor exemplare sunt şi astăzi, după 178 ani, o intere-