Page 26 - 1932-12

6i6 B O A B E D E G R Â U

bara * din Viena, destinat anume pentru tinerii nale sunt cei dintâi cari adună documente privi­
români greco-catolici din Transilvania, cari, prin toare la trecutul românesc, adună hrisoave şi manu­
păstorul lor, arătau atâta râvnă spre învăţătură şi scripte, însemnări şi hârtii bătrâne, pe care le uti­
lumină. lizează cu sistem şi cu metod, în vederea măreţului
Cărţile primite de episcopul Grigorie Maior dela scop pe care-1 servesc.
Maria Terezia precum şi cele aduse din aceeaş Neînţelegerile lor cu episcopul Bob sunt cu-

Sala de lecturi ţi de studiu a Bibliotecii

sorginte de Ignaţie Darabant, fost superior al noscute, poate chiar prea cunoscute şi de multe
mănăstirii şi, mai târziu, episcop la Oradea Mare, ori într'o lumină falsă. Aceste altercaţii, dureroase
formează o bună parte din tezaurele Bibliotecii de sigur şi pentru cei trei cărturari şi pentru
Centrale dela Blaj. Ele se disting prin legăturile arhiereu, au avut ca rezultat că cei dintâi, în zilele
frumoase, albe, de pergament presat, care dau când s'au despărţit de Blaj cu ochii plini de la­
fiori bibliofililor incorigibili. Nu în zadar le po­ crimi, au adunat ce-au putut din hârtiile şi cărţile
meneşte cu admiraţie Samuil Clain în istoria sa. lor şi le-au purtat cu trudă multă spre alte că-
Urmează apoi alt roiu de ucenici întorşi la minuri mai prielnice. Ori poate şi mai amare;
vatră din metropolele apusene, seria ilustră a lu­ cine ar putea să ştie? Drumurile lor duceau
ceferilor «şcoalei ardelene », Samuil Clain, Gheor- aproape totdeauna peste Oradea Mare unde aveau
ghe Şincai şi Petru Maior, cu numeroşii lor prieten şi ocrotitor pe Ignaţie Darabant, la curtea
urmaşi până la Timotei Cipariu. căruia, din recunoştinţă, au lăsat multe din căr­
Luceferii şcoalei ardelene îşi fixează preocupă­ ţile şi manuscrisele lor.
rile îndeosebi asupra limbii şi a istoriei naţionale. Au mai rămas însă şi la Blaj, unde voluminoasele
Cărţile adunate de ei şi rămase fără îndoială, opere netipărite ale lui Clain împlinesc singure
cea mai mare parte la Blaj, slujesc în prima linie un raft întreg dintre cele mai povarnice. Are şi
gândul de-a dovedi, şi naţiei şi străinătăţii, că noi Petru Maior «Propopadichia * în manuscris, pre­
Românii suntem strănepoţii lui Traian şi limba cum şi un mare dosar de acte, care, printr'o îm­
noastră este graiu latin, adus de legionari de pe prejurare norocoasă, după rătăciri îndelungate, au
malurile Tibrului. ajuns iarăş unde li se cade să fie. Pe sărmanul
Aceşti luceferi ai redeşteptării noastre naţio- Şincai l-a silit soarta să fie mai risipitor cu te­