Page 29 - 1932-12
P. 29

ALEXANDRU LUPEANU: BIBLIOTECA CENTRALA DIN BLAJ                          619


             Călugării  dela  Sfânta  Treime,  adăugim  noi,   îndoială,  cel  mai  mare  bibliofil  al  nostru  din  se­
           atâta  timp  cât  au  putut  să  fie  «măreaţă  plantă   colul  al  XlX-lea.  Foamea  de  cărţi  a  lui  Timotei  Ci-
           verde,  înfloritoare»,  «scrisorile  neamului  »  bine   pariu  s’a  manifestat  chiar  din  cea  mai  fragedă
           le-au  păzit  şi  le-au  gospodărit;  biblioteca  lor  este   copilărie.  Născut  în  comuna  Pănade  lângă  Blaj
           o  pioasă  mărturie  de  gândurile  şi  preocupările   (1805),  puiul  de  ţăran  s’a  simţit  curând  atras
           care  i-au  frământat,  rodind  un  seceriş  atât  de   spre  carte  şi  slove,  binişor  înainte  de  vârsta  la
           bogat în ogorul neamului.                        care încep alţi copii şcoala. In această privinţă

             In  afară  de  vechea  bibliotecă  a  baziliţilor,  Bi­
           blioteca  Centrală  din  Blaj  mai  cuprinde  o  seamă
           de  alte  biblioteci,  destul  de  numeroase,  care  s’au
           înfiripat  în  decursul  timpurilor,  independent  de
           cea  călugărească,  şi  care,  mai  pe  urmă,  in  anii
           de  dinaintea  războiului  s'au  contopit  într’una  sin­
           gură,  care  le  însumează  pe  toate.  Cele  mai  în­
           semnate  au  fost:  Biblioteca  Seminarială,  răsărită
           în  preajma  şcoalei  de  preoţie,  utilizată  îndeosebi
           de  către  profesorii  de  teologie,  Biblioteca  Mitro­
           politului Şulatiu, Biblioteca Vancea, Bibliotecile









                                                                     ». .rrirnuj/i iifMTr-ttnr wkktmh
                                                                           . nu. jLurri     s^friiiA
                                                                 p^^MtnftAVAninrt    .mmiirWtArrrf:

                                                                 ITMOAitfi  AAA§rjifft  (X'/nfM  A&utyt  H’
                                                                At^TLii ÂÂi’tnxAT. out^rurâ rfm urnim
                                                                 Krmnaifstîi^^mtBM^x: nifrnrf
                                                                UW1 Wll^fUUl .WTTAAtAASl^rfcTATl.

                                                    HA                                      aiN^n
                                                    A
                    î CTBOTTH A ron fTTAH KfTA’tl    o- '
                                                    T A
                    ^ ‘ 0 MI ?M #ifVo U M CJ   H A T/fi lll/t\
                                                    +'
                       THHHT/UtoJi   •   OH<;fti{TRO            O pagină din liturgierul sărbesc, grecesc şi românesc din
                                                                sec. XVII, pe care l-a aflat Cipariu pe masa ofiţerului aus­
                       BAHHLiftlflAftdliic  •  Miţo/lit
                                                                         triac ce-i devastase biblioteca.
                       nfij,Alil/*.M*AH^CH<npiftA •
                         CA M o R »A*I H h CAlţf rit r H Mm   sunt  foarte  interesante  relaţiile  pe  care  ni  le  dă
                                                            ucenicul  şi  bunul  său  prieten  de  mai  târziu,  Ioan
                           H CA O) MCM • H^BOAHC/ftH
                                                             Micu-Moldovanu,  care  i-a  rămas  până  la  moarte
                          O -  -
                        b  AA'iriH                          credincios admirator şi continuator. Cităm:
                                                               «Este  minunat,  putere-am  zice  unic  modul,
                                                            cum a câştigat Cipariu primele sale cunoştinţe ».
                                                               Tatăl  său,  care  uitase  mai  de  tot  ce  a  învăţat
             O pagină din manuscriptul pergament, scris in limba medio-
                         bulgară, secolul XIV—XV.           în  pruncie,  l-a  învăţat  a  cunoaşte  buchile  după
                                                            metoda  veche,  «az,  buche,  vede  »  etc.  Atât  a  fost
           Bunea  şi  Ioan  Micu-Moldovanu,  Biblioteca  me­  tot:  că  bătrânul  nu  ştia  mai  mult.  Ani  întregi
           dicului  Erdelyi  dela  Orăştie,  Biblioteca  Mitropoli­  s’a  frământat  Cipariu,  ca  dela  cunoaşterea  buchilor
            tului  Mihalyi  şi  altele  mai  noui  şi  mai  puţin   să  treacă  la  cetit;  dar  nu  putea  în  perire.  Nu-i
           bogate.                                          venea  în  minte  să  truncheze  numele  literelor  şi
              Cea  mai  vastă  şi  mai  preţioasă  parte  din  biblio­  să  împreune  laolaltă  numai  pe  cele  dela  început.
           teca  bătrână  dela  Blaj  o  alcătuesc  însă  cărţile   Ani  a  petrecut  el  întru  această  stăruinţă  tortu-
            «Părintelui  filologiei  române»,  care  a  fost,  fără  rătoare  şi,  în  urmă,  a  învins.  Când  era  de  6  ani,
   24   25   26   27   28   29   30   31   32   33   34