Page 30 - 1932-12
P. 30

6ao                                 B O A B E  D E  G R Â U

        într'o  scară  stând  la  vatră,  studia  gros,  la  «zăg-   chindisea  cu  acul  flori  şi  forme  de  cele  mai  fru­
        ncata  *  focului,  şi  învârtind  foile  abecedarului,   moase,  la  mâneci,  ciupaguri  şi  cătrinţe,  —  şi  ne-
        a  dat  peste  un  cuvânt,  care  l-a  putut  ceti.  «Ca   vedea orice forme prin iţe.
        şi  când  mi-ar  fi  căzut  o  ceaţă  de  pe  ochi,  îndată   Când  era  de  10  ani,  a  intrat  în  şcoalele  din  Blaj,
        am  început  a  ceti  fără  nici  o  greutate  oriunde,   unde  fu  înscris  în  a  2-a  elementară:  că  din  cate­
        in  toată  cartea.  Bucurie  mai  mare  nu  am  avut   hism şi aritmetică nu învăţase nimic.
        in  toată  viaţa.  Sărind  prin  casă  am  strigat  tatălui   Peste  4  ani  i-a  picat  in  mână  o  gramatică  latină
        meu: Tată, eu ştiu ceti! ».                     a  lui  Alvari,  unde  se  aflau  multe  «radices  *,  adică
          Profesorul  de  atunci  Basiliu  Raţiu,  văzându-1  vorbe  latineşti  cu  etimologia  lor  indicată  nu  numai
        că are dor de a ceti şi cu litere latine, i-a dat  în  limba  latină,  dar  şi  în  cea  grecească.  Aici  a
                                                        văzut  că  unele  litere  grece  seamănă  cu  cele  ci-
                                                        rilice,  fără  nici  un  ajutor  străin  a  învăţat  a  ceti
                                                        greceşte.
                                                          Având  memorie  colosală,  piese  cetite  odată,
                                                        mult de două ori, le ştia de rost.
                                                           In  etate  de  15  ani  ştia  pe  Horaţiu  întreg,  iar
                                                        cu  16  ani  avea  Iliada  şi  Odisea  în  degete,  —  deşi
                                                        pe  atunci  greaca  de  loc  nu  se  propunea  în  şcoalele
                                                        de aici.
                                                          Paralel  cu  greaca  şi  latina  a  studiat  şi  limba  ita­
                                                        liană,  încât  pe  Dante  îl  cunoştea  ca  şi  pe  Homer
                                                        şi Horaţiu.
                                                           Când  era  de  12  ani  a  dat  de  un  călindariu,  în
                                                        care  numele  lunilor  erau  pe  recto  scrise  cu  litere
                                                        jidoveşti,  iar  pe  verso  cu  de  cele  latine:  Ianuarius
                                                        etc.  A  cugetat  în  sine:  ce  e  scris  aici  latineşte,
                                                        aceea  trebue  să  fie  dincolo  jidoveşte.  Auzise  el
                                                        din  cineva,  că  jidovii  cetesc  dela  dreapta  spre
                                                        stânga.  Atâta  îndreptar  i-a  fost  de  ajuns,  ca  să
                                                        pună bază cetirii cu litere jidoveşti.
                                                           Cu  18  ani  ajunse  în  seminarul  teologic  unde
                                                        ebraica  se  propunea  de  un  profesor  bun,  cu  nu­
                                                         mele  Teodor  Pop,  care  a  tradus  Psaltirea  de  pe
                                                        original  şi  a  tipărit-o  cu  litere  latine.  Cu  ajutorul
                                                        acestui  profesor  a  învăţat  cumsecade  limba  e-
                                                         vreiască,  apoi  mergând  pe  picioarele  sale  şi-a  în­
                                                         suşit  şi  limba  arabică,  —  încât  întru  amândouă
                                                         limbile acestea scria, ca şi româneşte.
                                                           Cu  21  ani  începu  cariera  sa  de  profesor,  între
                                                         împrejurări  puţin  favorabile:  că  plata  lui  anuală
           Canonicul Timoteiu Cipariu (tablou in uleiu păstrat in sala   de  160  coroane  nu-i  permitea  nici  măcar  să-şi
                       de lectură a Bibliotecii)         lumineze  totdeauna  chilioara  dela  bradul  mănă­
                                                         stirii,  din  care  cauză  studiile  şi  le  făcea,  când  se
        prezent  un  elementariu  român  cu  latine,  în  care   putea,  la  lună.  («  Unirea  număr  festiv,  24  Iunie
        erau  tipărite  şi  literele  germane.  Frate-său  mai   1905, p. 222—223).
        mare  i-a  arătat  de  vreo  două  ori,  care  literă  ce   Autenticitatea  informaţiilor  de  mai  sus  nu  va
        sunet  are.  De  aici  încolo  a  mers  de  sine:  că  având   putea  fi  contestată  de  nimeni,  îndeosebi  dacă
        memoria  distinsă,  intâiu  a  învăţat  de  rost  seria   luăm  în  considerare  şi  următoarea  mărturisire
        literelor,  apoi  tot  combinând  şi  numărându-le  în   semnată  de  acelaş  bun  cunoscător  şi  coleg  în
        carte,  a  învăţat  a  cunoaşte  valoarea  fiecărui  semn.   cărturărie:  *  Au  trecut  60  de  ani  de  când  l-am  cu­
        Cetitul cu latine i-a fost apoi numai jucărie.   noscut  prima  oară,  peste  30  de  ani  am  fost,  zicând
          Uşor  a  mers  şi  cunoaşterea  alfabetului  unguresc   aşa,  în  atingere  zilnică  cu  dânsul  şi  totdeauna  am
        şi  nemţesc,  şi  cetitul  în  limbile  acestea,  întru  care   admirat  şi  admir  şi  azi  de  o  parte  talentul  extraor­
        lucru frate-său i-a fost de-ajutor.              dinar  al  lui,  de  alta  stăruinţa  de  fier  ce  a  avut  din
          Tot  acesta  l-a  introdus  in  declinările  latineşti.  frageda  sa  copilărie  şi  nu  l-a  părăsit  nici  la  adânci
        In  etate  de  7—8  ani  Cipariu  ştia  ceti  româneşte   bătrâneţe •.
        cu  latine  şi  cirile,  ungureşte  şi  nemţeşte,  —  ştia   Ne  putem  uşor  imagina  cu  ce  râvnă  ştia  să
        cântările  bisericeşti  şi  le  cânta  perfect,  cunoscând   adune  un  asemenea  om  cărţile!  Cele  pe  care  a
        şi  mai  multe  podobii.  Dela  mamă-sa,  care  era  o   putut să le găsească în bibliotecile dinainte existente
        ţesătoare  distinsă,  a  învăţat  lucruri  femeieşti.  El  în  Blaj  repede  i-au  fost  cunoscute  şi  i  se  păreau
   25   26   27   28   29   30   31   32   33   34   35