Page 41 - 1932-12

6jo B O A B E DE G R A U

Când intri în cimitirul nostru, la dreapta, pe Ceva mai încolo, in dosul puţului, alături de
pământ, în dosul mormântului lui Sigismund, mormântul Lorensilor, tot pe pământ, este încă o
este o lespede care zice aşa: lespede:
AICI ZACE ERNEST BATTIFERRI ZIS GIORGIONE
AMICULUI GON2AGA BATTIFERRI FRATELE SAU
ERNEST ZIS GIORGIONE I-A PUS ACEASTA şi un drăcuşor a adăugat cu un cărbune:
LESPEDE PE CHELTUIALA SA. Ala care a pus lespedea fratelui sAu.

CRONICA V
— Un pocal, şase cârnăţei, un pui... Să fie jerpeliţii ăştia aproape că ne-au împins dela
cârnaţi straşnici ca ăi de iama trecută şi vinul masă.
să fie vechiu, pentrucă la bâlciu e mai bine să Cerşetorii cu pricina sunt pe drum de ieri;
te duci cu stomacul plin. Ce-are aface dacă soarele, i-am întâlnit azi noapte furişându-se de-alungul
mai jos decât cel mai scund deal al Frusaliei, zidurilor ca o mâsgălitură de tufiş sub lună. S’au
bate încă pe Gange şi dacă umbra clopotniţei e adunat aici din toate părţile Italiei, iar azi dimi­
lungă? Dacă vinul ăsta-i tare, nu ţi se pare, vă- neaţă, în zorii zilei, când cocoşul Terezei abia
tafe, că s'ar putea bea şi disdedimineaţă? cântase, ieşiseră afară în străzile care forfoteau.
Vătaful, de altfel, e de părerea mea. De două Unii apăreau din gropi, alţii de sub arcade, alţii
ceasuri se găseşte sus pe dealuri. E ceasul şapte din poduri de fân, toţi gata, la răsăritul soarelui,
dimineaţa, şi cred că e de pe acum beat frânt, dar să dea asalt trecătorilor.
vorbeşte de mare senină, de aer curat, de minte Dar din ce dărâmături să fi ieşit atâta omenire
nenorocită ?
— Vătafe, ce zici dumneata, are să ţie timpul ?
Mai bine să-l ţiu de vorbă pe vătaf, căci alt­
minteri mănâncă şi bea el tot. Dar vătaful dă din
cap; nu vorbeşte, dă din cap. Cu capul arată
marea, colo, lucind ca nouă în soarele de vară,
şi arată frasinii şi ulmii cari îşi înalţă vârfurile
în zare... şi mănâncă. Un cârnăţei printre dinţii
lui de lup îi stă ca o ţigare de foi.
— Mă rog, domnilor, — ne spune cerşetorul
de-alături, — pot să vă ofer o bucată de caşcaval
de-al meu, care nu se găseşte pe aici?
— Mulţumesc, nu.
— Nu vă jenaţi.
Cred că nu e prea măgulitor să primeşti pomană
dela un cerşetor.
— Mulţumesc, da, — răspunde vătaful; şi mă­
nâncă şi caşcavalul orbeţului.
Dar uite brigadierul. Cerşetorii, mişcându-se
cum pot mai bine pe bănci, salută mustăţile bri­
gadierului. Ce bine crescuţi sunt ăştia cari cerşesc!
— Dom'le brigadier, cum se face că într'o zi
de mare sărbătoare pentru Frusalia noastră, eşti
aşa de înnăcrit şi într’o dimineaţă aşa de senină,
eşti aşa de întunecat?
— Ţi-a întors, poate, nevasta spatele azi noapte ?,
adăugă vătaful.
— Lasă glumele, lasă glumele, nu admit glume!,
răspunse brigadierul.
— Azi e zi de multă muncă pentru mine. Sper, —
ne zice încet, — sper să pun mâna pe un derbedeu
de pungaş de buzunare. Dar aţi auzit trista ştire care
limpede, de unde pot să văd că treburile lui au azi, mai mult decât bâlciul, ocupă atenţia tutulor?
să meargă mai bine decât ale mele, pentrucă eu — Nu, nu, spune-ne-o!
n'am nimic de făcut. — Nu ştiţi nimic de Nando ?
— Acum ar trebui să mergem să mâncăm în — Ei? '
bucătărie, — îmi spune vătaful; — tot luând locuri — Vorbiţi încet, pentru Dumnezeu, — sfătui