Page 5 - 1932-12

ANDREI VERESS: TIPOGRAFIA ROMANEASCA DIN BUDA 595

Molnâr s'a isprăvit cu desăvârşire, dar de se va care motiv reproducem din el ultima pagină. Bu­
mai cere, autorul e gata a-i pregăti o nouă ediţie coavna e tipărită cu litere latine. Intenţia ocâr-
adăugită. muirii de a suprima literele vechi, era însă timpurie,
Odată cu aceste cărţi, tipografia a avut grijă să aşa încât « cartea de cetanie » care i-a urmat la un an
îndestuleze şi cerinţele oamenilor şi ale preoţilor,
scoţând dela 1792 încoace un Ceaslov, o Psaltire,
un Molitvenic, iar în 1795 chiar şi o Cazanie la o n C S P G d J J t H
toată Dumineca şi alte zile de sărbătoare, elegantă,
in folio şi trei părţi, cu preţul ridicat de 4 fiorini A d
42 erei ţari. Din această simplă listă ne putem alcătui
o ideie deîpre activitatea rcdnică a tipografiei din
Buda, poate cu atât mai mult cu cât — afară de d H M E d f S U T i H t . C K T i
catehizm — nici una din aceste 14 cărţi n'a fost
până acuma cunoscută în literatura română şi n r h h
astfel ele formează o întregire binevenită la Biblio­
grafia Românească Veche. r i d S / i 1 o 1 * r o c n
Primele cărţi din cele înşirate mai sus au fost
tipărite cu buchile vechi aduse încă dela Tirnavia, * t 1 s r b
dârele tocindu-secu vremea, tipografia a cumpărat în
toamna anului 1795 la Viena tipografia cirilică a
agentului aulic Ştefan Novakovics, aşa încât Caza­
niile fuseseră tipărite cu literile aceleia. Cărţile
şcolare ieşeau astfel de acum înainte şi mai frumos
şi sporul lor a fost favorizat şi de întâmplare. Anume,
cu moartea lui Iosif al II-lea, la 20 Februarie
1790 — a acestui om deştept şi luminat care însă
inaugurase o politică de germanizare a tutulor
popoarelor din Ungaria — a pornit o eră nouă de
renaştere în întreaga ţară. Aceasta s'a înălţat prin
deciziile liberale ale dietei renumite, ţinută după
moartea «regelui neîncoronat *, cu reforme folo­
sitoare şi instrucţia naţională a popoarelor, în
limbile lor materne. £ K U d
C i l f T v n - k p M T A i K j ' K A l K i N M C I f d f
* ( S8 ) ţ
'
• i ' k i ţ î M T v i i o r p A + t
Cuvinte Romineflhi Urf- vS>alla(fcifd), Ungarifâ unb
gureflhr fi Nemriefthi. SIBortfr. . > 7 9 9 -
r o m Font ţjfull!* Jţmafar» Ktbni ţpfffl»
Mita Miiu (tftirnrr Â-saoai Or Sini <R«felra a fost tipărită iarăş cu cirilică, tot ca şi Retorica
Tiu My* 9Î4ffr Moca M(/«n ÎTtiblf
Miiiu A*ya *Ruff»f faima Lif&i SSfM doctorului Molnâr. Aceasta era o carte de aproape
R» Sobn fia* Kengir ©r*& 300 de pagini, prin care autorul a ţinut să pună
hica ' Lriwy ?0tUr A-coc* tihni ©firffn o*
Câmp Meni gftt . In Iran ii înaintea cititorilor «învăţătura graiului frumos şi
Doi U'£j i-rric FJ-adni £<rfau fta a vorbei împodobite, ce să iveşte acum întâia dată
Yill« vngf . - i-cam^ui Fenni
Zamca) Aast fiii ?Uf*t A-plachi ' Fiztini 3*|lnt în limba rumânească » pentru ca oamenii să fie
ixatoiiu A-fchinjbi Tiere/ui puternici în cuvântare. A treia carte de acest fel,
iii tnimem SrffrtJ Ă-oeţuria- Ktrttktdni nan.'do tipărită la 1799, cuprinde «observaţii de limba
femenâ Fermi (feucn lOfl
i-fe<eii Aromi îifrnmi i*<nialâ Tu Ini ©rfniffB rumânească » de preotul din Pesta, Paul Iorgovici.
i-iJani Gyiym tammfln i •manii HaiuJni Vn*«n După aceasta tipografia scoate Logica lui Bau-
iaca Ttur Gtfififr oPtr Â-juri EţÂuihu meister tradusă de Samuil Clain şi în anul 1800
A-b'aflami ÂUnni 'Bcifluctcfl.
* lroblathi Ttijm/ui 0tff<t<ll Istoria universală a lui Millot, tradusă tot de doc­
torul Molnâr.
Cărţile româneşti dela Buda ieşind din ce în ce
Instrucţia primară a început să se desvolte pe mai frumos, au început să tipărească acolo şi alţi
neaşteptate făcând progrese surprinzătoare, şi tipo­ Români de prin locurile româneşti ale Ungariei,
grafia văzând că bucvarele ei vechi nu mai cores­ aşa de pildă Dimitrie Ţichindeal, preotul dela
pundeau cerinţelor, a scos în 1797 o «Bucavnă » Becicherecul Mic de lângă Arad, care tradusese în
mai mare, de 103 pagini, la sfârşit cu cuvinte ro­ vara anului 1802 «Sfaturile a înţelegerii cei sănă­
mâneşti, ungureşti şi nemţeşti, formând astfel cel toase * ale Sârbului Dositei Obradoviri, ştiutor de
mai vechiu dicţionar românesc de acest fel, pentru altfel şi de româneşte, iar mai târziu alţii.